Siria, a doua rană sângerândă în coasta lui Hristos

Siria, patria monahismului și a teologiei antiohiene, sângerează astăzi. Sângerează pentru că se încăpățânează să rămână, măcar o fărâmă, creștină.  Astăzi, puțin mai mult de zece procente din populație mai este următoare a lui Hristos.

Maaloula, prima redută

Maaloula, un sat de munte situat la 60 de kilometri nord-est de Damasc, este unul dintre foarte puținele locuri din lume în care oamenii încă mai vorbesc limba aramaică – limba Domnului Iisus Hristos.

Inscripțiile din peșterile din munte confirmă faptul că aici a fost unul dintre cele mai vechi centre ale creștinismului. Satul este înconjurat de mai multe mănăstiri, cea mai veche fiind aceea închinată Sfintei Tecla, prima muceniță creștină.

În această zonă este o tradiție foarte interesantă. Femeile musulmane care nu pot zămisli, merg de se închină Sfintei. Li se face o rugăciune de către preotul greco-ortodox și minunea se întâmplă. Vin și bărbații musulmani cu femeile, dar ei rămân lângă zidul bisericii, rugându-se. Deir Mar Takla, așa cum o numesc musulmanii, este locul păcii între creștini și musulmani.

Mai bine zis, a fost până în dimineața zilei de 20 septembrie când, în sat a intrat un corp de soldați mujahedini din așa-numita Armată Siriană Liberă. Potrivit „Russia Today”, acești soldați au început să tragă în crucile de pe biserica Sfintei Tecla și să strige: „Suntem Frontul Al-Nusra și am venit pentru a vă face viața mizerabilă, cruciaților!”.

Mărturii ale creștinilor sirieni

Într-un interviu pentru „Christian Post”, Adnan Nasralla (62 de ani) a declarat că miercuri dimineață  a auzit o explozie, care a distrus poarta cetății. „După aceea, am văzut oameni în bandaje, pe care era scris „al-Nusra”, iar soldații au împuşcat înspre crucile ce se ridicau deasupra bisericilor și mănăstirilor. Apoi, mujahedinii au ameninţat cu un pistol pe unul dintre vecinii săi, creștin ortodox, obligându-l să declare că se converteşte la islam”.

„France Presse”notează un alt caz, din aceeași zi. După ce a aflat de știrile din Maaloula, Rasha, o tânără ortodoxă, şi-a apelat logodnicul la telefonul mobil. „Mi-a răspuns unul dintre ei: Salutare, Rasha… Eu sunt din Armata Siriană Liberă”. Eu l-am întrebat: „Unde e Atif?”, apoi el mi-a zis: „Noi l-am ucis”. Rasha a adăugat că le oferă bani pentru a-l răscumpăra pe iubitul ei, dar interlocutorul i-a răspuns: „Noi nu glumim, l-am omorât! I-am cerut să se convertească la islam – dar el a refuzat”. După aceea, ea a luat legătura cu structurile de stat, de la care a aflat că Atif a fost răpit, împreună cu alți șase luptători. Tânărul a fost unul dintre cei a căror soartă nu este încă cunoscută.

„Cine nu o va scuipa, nu are onoare”

Ziarele occidentale au publicat o fotografie înfricoșătoare. Parcă desprinsă din altă epocă, nu dintr-o lume ce respectă libertatea individuală și se laudă cu o etică mondială de protejare a ființei umane. O femeie ortodoxă a fost răpită, iar apoi, legată de un stâlp. La picioarele ei se afla inscripția: „Cine nu o va scuipa, nu are onoare”.

Mărturia ei este de necrezut. Au bătut-o, au electrocutat-o, săptămână după săptămână. Cu buzele crăpate, cu dinții sparți în totalitate, toată o rană, ea zâmbea. Zâmbea că nu s-a lepădat de Hristos și și-a mai văzut, încă o dată, familia.

Aceste mărturii sunt o mică firmitură dintr-o pâine ce se frânge pentru Hristos. Statistic, până la ora actuală sunt peste 60 de biserici distruse.

Revenind la copilașul din povestire, ne putem întreba: Nu suntem noi aceia care plecăm nepăsători, după ce auzim că Hristos este împuns în coastă? Răspunsul trebuie să ni-l dăm singuri!

Sursa: http://www.doxologia.ro

 

Total
140
Shares
Previous Post

Spovedania mamei care nu s-a mai petrecut

Next Post

Ianula Thanos

Related Posts