Preot Alexandru Lungu
Mai întâi au încercat cu Trupul și Sângele lui Hristos să ne tulbure. Nu este sigură lingurița liturgică, să folosim la fiecare credincios alta nouă de plastic.
Nu suntem în siguranță în Biserică, să slujim în aer liber. Când s-a dat drumul la Biserici, au limitat accesul credincioșilor, puțini, dar sănătoși.
După ce a trecut și acest val, au rămas măsurile cu masca o perioadă de timp.
Acum nu mai știm sigur dacă este sau nu Lumina de la Ierusalim un miracol, sau totul este regizat, cu toate că în atâția ani au fost mărturii ale unor simpli credincioși care nu pot fi bănuiți de complicitate, despre faptul că în primele minute focul acela este supranatural și nu arde pielea, părul de pe mâini sau barba.
Tendința este să transforme credința într-o doctrină rationalistă, unde miracolul nu-și mai găsește sensul, fiind apanajul oamenilor inculți și înapoiați în timp.
Mă folosesc de un citat al Fericitului Augustin: “Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am niciunul.”
