Mândria se infiltrează peste tot

– Gheronda, când îmi împlinesc îndatoririle mele duhovniceşti, mă ajută mai mult dacă întâmpin puţină greutate. E posibil ca şi în acest lucru să existe mândrie?

– Ei, dacă nu eşti atentă, chiar şi culcată să stai şi să nu faci nimic, iarăşi te poţi mândri. Trenul deraiază şi în stânga şi în dreapta. Diavolul ne prinde şi dintr-o parte şi dintr-alta. Unii mă întreabă: „La ce să iau aminte, ca să nu cad în mândrie?”. Este ca şi cum ar spune: „Pe unde sunt în pericol să cad? Pe aici sau pe acolo?”. Poţi să cazi şi pe aici şi pe acolo, şi pe stânga şi pe dreapta, şi de pe scară şi de pe scaun şi de pe scăunel. În fiecare clipă şi în fiecare situaţie este nevoie de atenţie, fiindcă mândria se infiltrează peste tot.

– Se poate ca cineva să nu aibă nimic şi să se mândrească?

– Uneori se poate ca unul ca acesta să aibă mai multă mândrie. Când eram la Mănăstirea Stomiu[1], în Epir, aflasem despre un cioban bătrân că era părăsit cu totul. Nu-şi întemeiase familie şi umbla de ici-colo. În cele din urmă l-a strâns de pe drumuri un alt cioban şi l-a aşezat într-o colibă, unde ţinea crengile pentru capre. Nu-l lăsa nici să aprindă focul ca să se încălzească, temându-se ca nu cumva să ia foc crengile. Şi-n coliba aceea rece, avea într-un colţ ca aşternut două scânduri şi o saltea. Când am aflat, am mers să-l văd. Când am văzut în ce mizerie stătea, i-am spus unei femei sărace: „Câţi bani vrei ca să-l speli puţin?”. „Nimic, îmi zice ea, să-mi dai numai săpun”. Când mă dusesem altă dată, l-am găsit mâncând, căci era la amiază. Numai ce a terminat de mâncat, mă priveşte, întoarce farfuria invers şi-mi spune cu satisfacţie: „Asta înseamnă să ai minte, călugăre! Asta înseamnă să ai minte… Sunt câini şi pisici p-aici…”. Adică a considerat a fi o mare ispravă faptul că a întors farfuria invers ca să nu o lingă câinii şi pisicile. De parcă ar fi zburat în cosmos. Iată, mândrie! În ce hal se afla şi cu toate acestea ce mândrie avea!

[1] Stareţul a vieţuit în Sfânta Mănăstire Stomiu din 1958 până în 1962.

Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 19, 3-12)

Next Post

Părinteeeee! Cât mă bucur să te văd.

Related Posts
Total
16
Share