Marea sărbătoare creştină a femeilor

Astăzi Sfânta Biserică pomeneşte şi preamăreşte pe sfintele femei mironosiţe, primele martore ale Învierii lui Hristos. A binevoit Domnul ca anume ele să-L vadă primele înviat din morţi. Cine au fost aceste sfinte femei? De ce sunt numite mironosiţe? Acestea au fost femeile care L-au iubit cu toată inima pe Domnul Iisus Hristos, care I-au slujit cu multă grijă în toate nevoile vieţii Lui în trup, care împreună cu Apostolii învăţau, ascultând sfintele Lui cuvântări, pe care putem să le numim chiar femei-apostoli.

Pe una dintre ele şi cea mai înflăcărată, Maria Magdalena, o numesc întocmai cu Apostolii. Când citim că Domnul Iisus Hristos S-a arătat mai întâi femeilor mironosiţe, apare o întrebare firească: de ce nu S-a arătat întâi de toate Preasfintei Sale Maici? În Evanghelie nu găsim nicio menţiune că Domnul S-ar fi arătat ei. Sfântul Dimitrie, mitropolitul Rostovului, spunea că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu era în rândul acelor femei mironosiţe cărora li S-a arătat Domnul, fiindcă în Evanghelia de la Marcu se spune că au venit la mormântul Domnului Maria Magdalena şi altă Maria; şi Sfântul Dimitrie al Rostovului spune că cealaltă Marie era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Putem să fim de acord cu o astfel de tâlcuire a marelui sfânt? Nu, necătând la profunda noastră dragoste şi respect faţă de dânsul. Pentru că aţi auzit în Evanghelia de ieri de la priveghere cuvintele Sfântului Apostol Marcu, despre faptul că Domnul odată înviat S-a arătat prima dată Mariei Magdalena. Dacă aşa vorbeşte Sfântul Apostol, înseamnă că aşa a şi fost.

De ce S-a arătat Domnul mai întâi femeilor mironosiţe, iar nu Preacuratei Sale Maici? De ce nu S-a arătat Sfinţilor Săi Apostoli?

Pentru că Domnul cunoştea inima femeiască. Ştia că ea este extrem de sensibilă şi plină de dragoste, atinge tot ce este măreţ, tot ce este tainic, tot ce este sfânt, mult mai uşor decât o fac inimile mai dure ale bărbaţilor, fiindcă acestora le este propriu să primească totul cu multă reflecţie, să creadă întâi de toate raţiunii minţii lor.

La femei nu este aşa. Ele nu reflectă atât de mult cum o fac bărbatii. Acestea cuprind cu inimile lor curate toată dreptatea, tot adevărul rapid şi uşor. Există două feluri de cunoaştere — cunoaşterea cu mintea şi cunoaşterea cu inima, acea cunoaştere cu inima pe care filosofii o numesc cunoaştere intuitivă. Cu inima se cunoaşte ce este mai important — ceea ce nu poate cunoaşte mintea. Inima este organul cunoaşterii superioare, a comuniunii noastre cu Dumnezeu, cu toată lumea nevăzută. Inima de femeie, într-o măsură mult mai mare decât cea de bărbat, dispune de această capacitate a cunoaşterii intuitive, a cunoaşterii nemijlocite, fără multe raţionamente. În aceasta constă marele avantaj al femeilor faţă de bărbaţi.

Anume de aceea bisericile noastre sunt pline de femei. Femeile, cu inima lor, se adresează mai uşor Domnului Iisus Hristos, mai uşor primesc şi cunosc tot ce este sfânt. Mărire femeilor!

Astăzi este marea sărbătoare creştină a femeilor, zi în care, în persoana sfintelor femei mironosiţe, se preamăreşte şi se preaînalţă inima femeiască. Există ziua de 8 martie dedicată femeilor. Dar ziua creştină a femeilor este mult mai importantă. De ce oare? Pentru că noi sărbătorim cel mai sfânt dintre toate drepturile omeneşti, pe care l-au primit femeile de la însuşi Domnul Iisus Hristos: dreptul tuturor femeilor la atingerea celei mai înalte demnităţi omeneşti, sfinţenia; dreptul la cea mai apropiată prietenie cu Domnul Iisus Hristos, dreptul de a fi înălţate mai presus de orice. Pentru că, spuneţi-mi, cine este mai mare decât sfintele muceniţe, decât cea întocmai cu Apostolii Maria Magdalena sau Nina, luminătoarea Georgiei? Cine este mai înaltă decât ceata cuvioaselor femei? Ele sunt vârful demnităţii omeneşti. Şi această demnitate au primit-o femeile astăzi în persoana femeilor mironosiţe.

Să ne întoarcem acum la acea întrebare pe care am pus-o la început: de ce Domnul Iisus nu S-a arătat întâi de toate Preacuratei Sale Maici, după cum ar fi dorit inimile noastre?

Noi vom da o explicaţie diferită decât cea pe care a dat-o Sfântul Dimitrie al Rostovului: de aceea nu S-a arătat Domnul Iisus Hristos Preacuratei Sale Maici, pentru că toate apariţiile Lui de după Înviere au avut un singur scop: să le încredinţeze pe mironosiţe, să-i încredinţeze pe Apostoli, iar printr-înşii toată lumea creştină de adevărul Învierii Sale.

Dar să ne gândim: oare avea nevoie Hristos s-o convingă de veridicitatea Învierii Lui pe Preacurata Sa Maică? Sigur că nu, pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost mult mai apropiată de Fiul Său decât femeile mironosiţe şi Apostolii.

Aţi auzit în Evanghelia care s-a citit că Preasfânta Fecioară Maria, după Naşterea lui Hristos, a auzit cuvinte minunate despre Dânsul de la Îngeri, văzând închinarea magilor, auzind cuvinte neobişnuite pe care le vorbea Copilul Iisus în templul din Ierusalim în mijlocul cărturarilor şi fariseilor şi păstra toate acestea în inima ei. Aici s-au întipărit adânc cuvintele lui Hristos, care mărturiseau despre dumnezeirea Lui. Ea niciodată nu s-a îndoit de Învierea Lui, primea toate cuvintele lui Hristos cu credinţă deplină în veridicitatea lor. Dacă se spune despre Sfinţii Apostoli că nu înţelegeau când Domnul Iisus Hristos le vorbea că va fi dat în mâinile păcătoşilor, că Îl vor bate şi Îl vor ocăra, Îl vor răstigni pe cruce, atunci desigur, nu la fel se poate spune despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ea a primit deplin aceste cuvinte, ştia că Îl va vedea pe Fiul Său chinuit pe Crucea de pe Golgota.

În faţa ochilor ei stătea mereu imaginea strălucind de lumina cerească a Învierii lui Hristos. Ea ştia că va fi aşa cum a spus Hristos; ştia că El nu doar va fi răstignit, dar va şi învia a treia zi. De ce trebuia să fie ea convinsă, când nu se îndoia de aceasta?

Toate arătările lui Hristos, repet, au avut scopul să-i convingă pe oameni de veridicitatea Învierii Lui. Iată de ce, după cum presupunem noi, Domnul Iisus Hristos nu S-a arătat Întâi Preasfintei Sale Maici.

În Evanghelii nu sunt scrise multe din cele pe care le-a săvârşit Hristos, nici din cele pe care le-a învăţat El. Dacă în Evanghelie nu găsim nicăieri scris despre faptul că Domnul S-a arătat după Înviere Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înseamnă că aceasta nu s-a petrecut. Neîndoielnic că în iubirea Lui atotcuprinzătoare de Fiu S-a arătat Maicii Sale şi a avut cea mai profundă comuniune cu ea după Învierea Sa. De acest fapt nu se poate îndoi nicio inimă creştină. Să nu se tulbure nimeni de faptul că Domnul Iisus Hristos S-a arătat primul Mariei Magdalena şi în urma ei altor femei mironosiţe.

Ştiţi că pe toţi sfinţii, pe toţi ucenicii Săi apropiaţi, Domnul i-a dat pentru noi exemplu şi model. Sfinţilor Apostoli le urmează toată lumea creştină. Sfintelor femei mironosiţe trebuie să le urmeze toate femeile creştine, trebuie să meargă pe aceeaşi cale pe care au mers mironosiţele — pe calea celei mai fierbinţi supuşenii, celei mai pline de abnegaţie iubiri faţă de Domnul Iisus Hristos.

Toate femeile care trăiesc în prezent trebuie să ia exemplu de la sfintele femei mironosiţe, care I-au slujit Domnului cu tot ce-au putut — cu grija de El, cu munca lor, cu dragostea fierbinte.

Domnul Iisus Hristos nu este acum cu noi. El este cu Tatăl Său pe Scaunul Slavei. Nu puteţi nemijlocit să-I aduceti Lui grijile voastre, cum i le aduceau sfintele femei mironosiţe.

Dar oare n-aţi auzit ce vorbea Domnul Iisus Hristos despre cei lipsiţi, despre cei săraci, despre toţi cei care suferă? Oare nu ştiţi că Domnul în persoana fiecărui sărac stă în faţa voastră, aşteptând grija dumneavoastră?

În cuvântarea Sa despre înfricoşătoarea Judecată, El i-a condamnat pe oamenii nemiloşi pentru că nu L-au hrănit când era flămând, nu L-au îmbrăcat când era gol, nu L-au vizitat când era în temniţă. Şi când cu uimire L-au întrebat pe El păcătoşii: Doamne! Când Te-am văzut flămând, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? — El le-a răspuns: Pentru că n-aţi făcut aceasta unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, nici Mie nu Mi-aţi făcut!

Dacă este aşa, înseamnă că şi în prezent fiecare inimă de femeie, care doreste să verse dragostea asupra lui Hristos, are posibilitate să facă aceasta. Oricare dintre voi poate să reverse dragostea sa, darurile sale asupra fraţilor mai mici ai lui Hristos. Aceasta va fi la fel cu slujirea pe care au dus-o sfintele femei mironosiţe. Ele duceau vasele de alabastru cu mir, ele duceau aromatele ca să ungă trupul mort al Domnului Iisus Hristos. De aceea sunt numite: mironosiţe. Iar vouă vi se cade să-I aduceţi Domnului Iisus Hristos căţui de aur, pline de tămâia milostivirii voastre faţă de săraci, de dragostea voastră, de compătimirea voastră.

Mergeţi pe calea sfintelor femei spre Hristos, mergeţi după sfintele femei mironosiţe — şi veţi ajunge acolo unde se bucură şi ele cu bucurie veşnică fără sfârşit!

Extras din Predici– Sfântul Luca al Crimeei, Editura Sophia, 2009.