Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea

Iubitul meu frate în Hristos, harul Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, să te păzească de tot ce poate întina sufletul tău. Amin.

Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea[1].

Necazurile vin unul după altul, de aceea avem nevoie de răbdare. Cugetând la Legea dumnezeiască, primim luminare și suntem învăţaţi cum să le răbdăm și astfel aflăm de ce vin și pentru care scop.

Ele vin ca să ne înveţe să purtăm durerea, să devenim luptători încercaţi, următori ai Celui Care S‑a răstignit pentru noi, fraţi ai tuturor Sfinţilor care au pășit pe calea spinoasă a Crucii. Mucenicii prin mucenicie, Cuvioșii prin asceză, creștinii prin păzirea sfintelor porunci și răbdarea diferitelor ispite pe care le nasc lumea, diavolul și trupul.

Nimeni nu s‑a mântuit petrecând în odihnă și fără ispite. Prin urmare, și noi atunci când răbdăm ispitele trebuie să ne bucurăm, pentru că astfel au umblat toţi cei care s‑au mântuit. Și de vreme ce și noi vrem să ne mântuim, altă cale nu există, fără numai cea a necazurilor.

Necazurile vin cu scopul de a ne aduce mai aproape de Dumnezeu, fiindcă ele întristează, strâmtorează inima, o înmoaie și o smeresc. Iar atunci când inima se va smeri, Dumnezeu va căuta spre ea căci: „Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi[2] și: „Spre cine voi căuta, fără numai spre cel smerit și blând și care tremură la cuvintele Mele?”[3].

Necazurile îl slobozesc pe omul care le rabdă cu bucurie și întru cunoștinţă de păcatele sale și de canonul pentru ele, devenind astfel un om duhovnicesc, milostiv, smerit, blând.

Cel care nu are adevărata cunoaștere a rostului ispitelor se tulbură și se întristează, în vreme ce ar trebui să se bucure pentru că pășește pe calea Sfintei Golgote și a Sfinţilor.

Harul lui Dumnezeu, cel care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le plinește, să ne ajute pe toţi să răbdăm toate, ca să ne învrednicim de Împărăţia lui Dumnezeu. Amin.

[1] Psalmi 118, 143.

[2] Psalmi 50, 18.

[3] Isaia 66, 2.

Extras din Poveţe părinteşti– Arhim. Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos, 2015.