În Cronica pascală a Alexandriei (volumul 1, pagina 432) este înfăţişată următoarea tradiţie: în anul acesta (indict. 11, 3) Marcu Evanghelistul a plecat pentru a vesti cuvântul lui Hristos egiptenilor şi alexandrinilor, întemeind mai întâi Bisericile Alexandriei, în fruntea cărora a stat timp de 22 de ani. Deşi nu este întru totul exactă, această tradiţie indică totuşi faptul că Marcu a petrecut destui ani în Egipt. Potrivit lui Eusebiu, Marcu a murit în Egipt în anul al 8-lea al domniei lui Nero, care a împărăţit de la anul 54 până la anul 68. Deci anul al 8-lea coincide cu anul 62. Iată cuvintele lui Eusebiu: „Iar în anul al optulea al împărăţiei lui Nero, Anianos îi urmează primul la slujirea comunităţii din Alexandria lui Marcu Apostolul şi Evanghelistul; şi era acesta bărbat iubitor de Dumnezeu şi minunat întru toate” [Eusebiu, Istoria bisericească, cartea a II-a, cap. 24].
Aşadar, moartea Apostolului Marcu s-a petrecut în anul 62. Şi fiindcă epistola lui Petru îl menţionează pe Marcu, rezultă că ea este ulterioară primei epistole scrise de Pavel din închisoare, cea către Efeseni, scrisă pe la anii 60-61. Rezultă faptul că epistola lui Petru a fost scrisă puţin după cea a lui Pavel către Efeseni, pe care Petru a văzut-o, şi, prin urmare, cu puţin înainte de moartea lui Marcu. Aşadar, Petru se afla în anul acela alături de Marcu în Egipt, iar Babilonul este Babilonul Egiptului, cel aflat la sud de Helipoli. De aici şi tăcerea lui Petru asupra Babilonului celui din Siria, care este ascuns sub numele de Asia. Deci în zadar se zbat inventatorii Babilonului imaginar, în locul căruia aşează Roma pentru ca Petru să se deplaseze acolo. Petru a rămas nemişcat în Babilon. Mărturiile aduse de teologii apuseni, pentru a dovedi vechimea Babilonului imaginar la care ne-am referit (şi căruia îi substituie Roma), nu au nici o valoare, fiindcă îl interpretează greşit pe Eusebiu şi fiindcă Eusebiu şi-a extras informaţiile din izvoare tulburi. Acesta prezintă ca adevăr istoric şi povestea despre Simon Magul pe baza căreia e sprijinită opinia scrierii la Roma a Sfintei Evanghelii după Marcu, lucru pe care-l relatează şi Clement Alexandrinul [Eusebiu, Istoria bisericească, cartea a II-a, cap. 14-15]. Aşadar Babilonul este Babilonul, iar nu Roma, iar în primii ani ai prizonieratului lui Pavel, Petru se afla alături de Marcu în Babilon.
Perioada de timp a şederii lui Petru în Egipt este stabilită din două informaţii istorice care certifică datele deja prezentate. Informaţiile acestea, deşi nu întru totul exacte, susţin totuşi faptul că Petru se afla în Egipt de la anul 62, an în care a scris cea dintâi epistolă sobornicească din Babilonul Egiptului. Însă, informaţia istorică a lui Eusebiu despre data morţii lui Marcu pare inexactă, deoarece, potrivit epistolei lui Pavel către Coloseni (4, 10) şi a celei către Filimon (versetul 24), ambele scrise de la Roma, Marcu se afla alături de Pavel, iar în epistola a doua către Timotei îl cheamă pe acesta la Roma. Cea dintâi dintre aceste epistole a fost scrisă în anul 63 sau 64, iar cea de-a doua pe la anul 65-66. Aşadar, informaţia istorică a lui Eusebiu despre timpul morţii lui Marcu nu poate fi exactă. Ceea ce este indicat cu precizie atât de istorie, cât şi de epistole, este faptul nedeplasării lui Petru la Roma şi slujirea lui Marcu alături de Pavel de la anul 62-63 până la anul 66, poate şi mai mult.
Nu poate fi corectă nici ipoteza deplasării lui Petru la Roma pe durata şederii vreme de doi ani a lui Pavel acolo, deoarece Faptele Apostolilor şi Epistola a doua către Timotei şi cea către Evrei neagă acest lucru. Faptele Apostolilor spun (28, 30-31): „Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el, propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică”. Cu aceste cuvinte se încheie Faptele Apostolilor. Ce rezultă deci din cuvintele lui Luca? Rezultă oare că Petru s-a deplasat la Roma? Rezultă oare că Pavel a mărturisit la Roma? Desigur nu. Ce rezultă aşadar? Rezultă faptul că pe la anii 65-66 Petru nu era la Roma şi faptul că Pavel nu mucenicise încă şi că el singur, timp de doi ani, a propovăduit la Roma Împărăţia lui Dumnezeu. Această mărturie o sprijină şi Epistola a doua către Timotei (4, 9-22), în care Pavel scrie către Timotei: „Sileşte-te să vii curând la mine. Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat… Numai Luca este cu mine… La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit în ajutor, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină lor în socoteală! Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi ma întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului”. Ce reiese din cuvintele lui Pavel?
a) Faptul că era singur;
b) că cei din jurul lui l-au părăsit, cu excepţia lui Luca;
c) că s-a apărat;
d) că Domnul S-a arătat şi l-a întărit, pentru ca prin el propovăduirea să ajungă la urechile şi la cunoştinţa tuturor neamurilor şi că a fost izbăvit din gura leului. Din primul punct reiese faptul că Petru nu era la Roma; din al doilea, faptul că Luca este martorul credincios; din al treilea, faptul că s-a apărat de două ori înaintea cezarului Nero (lucru indicat de subînsemnarea de la sfârşitul epistolei) în legătură cu acuzaţia pentru care a fost adus legat la Roma, iar nu pentru acuzaţia de incendiere a Romei; din al patrulea, faptul că l-a întărit pe el Domnul, pentru ca prin el vestea cea bună să ajungă la cunoştinţa şi auzul tuturor neamurilor, ceea ce arată că misiunea lui apostolică nu s-a terminat, ci că se deschide înaintea lui un nou stadiu al luptei; iar din al cincilea, faptul că a fost salvat din primejdia abătută asupra lui, fiind dezlegat şi lăsat liber; faptul că a fost declarat nevinovat şi disculpat de acuzaţiile aduse împotriva lui. Felonul şi pergamentele pe care cere să i le aducă Timotei indică o dorinţă a unui om liber şi nu a unuia aflat în legături. Aşadar Pavel, pe la anii 65 – 66 petrece liber la Roma, lucru acceptat de mulţi dintre cercetătorii care vorbesc şi despre o a doua deplasare a lui Pavel la Roma, când se spune că a suferit moartea mucenicească. Lucrul acesta, însă, nu este mărturisit de Sfintele Scripturi. Deci, de vreme ce Pavel nu a murit în anul 66, ci a realizat şi o nouă călătorie misionară, cum se face că a mucenicit împreună cu Petru în anul 66 pe când s-ar fi aflat la Roma?
Fragment din cartea Sf. Nectarie de Eghina – De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos, 2011.
