Valeriu Gafencu
Mi-s ochii triști și fruntea obosită
de-atâta priveghere și-așteptare,
mi-i inima bolnavă, istovită
de grea și îndelungă răbdare
și plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid și cat în mine
puteri să urc Golgota până sus,
o voce, un ecou din adâncime
îmi spune blând: ”Viața e Iisus!
Mărgăritarul prețios e-n tine”.
Privesc la dimineața minunată
a Învierii Tale din Mormânt,
cu Magdalena, ca și altădată,
îngenunchez`naintea Ta, plângând;
și-s fericit și plâng cu Tine-n gând.
