Țara se iubește învățându-i limba, vorbind-o corect în lume și scriind-o cu diacritice pe Facebook.
Țara se iubește cunoscându-i istoria, nu repetând lozinci despre istoria ei. Suspectați orice adjectiv din discursurile pompoase despre țară: istoria ei se scrie cu verbe. Fiți circumspecți mai ales când politicienii, diplomații și securiștii vechi și noi vă vorbesc despre țară. Țara ta este cea mai mare afacere a lor.
Țara se iubește citindu-i cărțile și plătindu-i cum se cuvine scriitorii, artiștii, învățătorii și litrul de lapte de la țărani. Restaurându-i casele memoriale abandonate, vizitându-i muzeele și construindu-i drumuri.
Țara se iubește ținându-ți cuvântul, îndeplinindu-ți promisiunile și plătindu-ți datoriile. Aruncând chiștocul la coșul de gunoi și respectând viteza legală în localitate.
Țara se iubește cu versuri patriotice, dar și cu vorbe grele despre hoții și impostorii ei, cu jurăminte de credință, dar și cu răfuieli de îndrăgostit înșelat. Numai iubirea adevărată ceartă cu cele mai grele cuvinte.
Țara se iubește acasă, dar și pe microbuzele care o duc la muncă în străinătate. De mai multe ori se aud „mamă” și „tată” în Spania, Italia și Anglia decât în Moldova, Muntenia și Ardeal. Țara se iubește și atunci când cere pâine și casă în toate limbile pământului. Țara binecuvântează în toate limbile pământului. Țara blestemă în toate limbile pământului. Țara mea, peste care soarele nu apune niciodată!
Preot Ioan-Florin Florescu
