Bogăţia aduce mare pagubă omului atunci când nu se împarte săracilor pentru sufletul nostru şi pentru sufletele morţilor noştri. Milostenia către cei îndureraţi, văduve, orfani etc. ajută foarte mult şi pentru odihna celor adormiţi. Pentru că atunci când cineva dă milostenie pentru un răposat, ceilalţi spun: „Dumnezeu să-l ierte! Să i se sfinţească oasele!”. Dacă se întâmplă ca cineva să fie bolnav, să nu poată lucra şi să aibă datorii, iar în această împrejurare grea îl ajuţi şi spui: „Ia-i pe aceştia pentru sufletul cutăruia”, va spune şi acela: „Dumnezeu să-l ierte! Să i se sfinţească oasele!”. Adică aceia fac o rugăciune din inimă, iar aceasta este ceea ce îi ajută foarte mult pe cei răposaţi.
– Atunci când unei oarecare femei îi moare bărbatul nespovedit şi neîmpărtăşit sau îi moare copilul, ce altceva mai poate face ca să le ajute sufletele?
– Pe cât poate să se facă ea mai bună. Aceasta, fireşte, o va ajuta şi pe ea, dar îl va ajuta şi pe bărbatul ei, pentru că, după ce s-au căsătorit, are parte şi cel care a murit din tot ceea ce face ea. Acesta este lucrul cel mai important dintre toate, şi anume să se facă mai bună. Altfel, se poate să facă şi vreo faptă bună, dar să rămână cu tipicul ei. Apoi îţi spune: „Mi-am făcut datoria mea. Ce altceva vrei să mai fac?”. Şi astfel rămâne neîndreptată sau se face şi mai rea.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
