De vreo doi ani încoace, un bărbat din Limassol avea probleme de sănătate. În vremea somnului, suferea de dese întreruperi ale respiraţiei. Problema era destul de severă şi nu mai putea dormi bine, iar datorită lipsei de somn nu mai făcea faţă la muncă şi era periculos să conducă. Tot stresul acesta îi dăduse şi o oarecare formă de depresie.
A văzut mai mulţi medici, care i-au dat diverse medicamente, fără însă să aducă rezultatul scontat. Venind la Mănăstirea Cuviosului Gheorghie – datorită faptului că acolo era monahie o rubedenie de-a sa, care îi dăruise şi două şiraguri de mătănii – o maică l-a adus înaintea Capului Cuviosului spre blagoslovenie, unde s-a petrecut o nemaiîntâlnită minune.
Astfel, pe când se afla la chilie să se odihnească, s-a trezit chemat fiind de maica ce făcea pe ghidul, să o urmeze în Biserică. Acolo, dinspre Capul Cuviosului venea o mireasmă fină, deosebită. S-a închinat, mişcat fiind, şi a simţit cum mireasma pătrunde înăuntrul său. A rămas uimit, plin de mirare. O monahie i-a spus simplu: „când voieşte, răspândeşte mireasmă; acum s-a răspândit până aici”. Mişcat de cele petrecute, s-a întors la chilie şi a citit paraclisul Cuviosului. Din acel moment, s-a petrecut o schimbare cu respiraţia sa, plămânii funcţionau din nou cum trebuie. Simţea că până şi mătăniile răspândeau mireasmă. Lucrul acesta se petrecuse de dimineaţă.
Mormântul Cuviosului Gheorghie
A plecat de la mănăstire având o respiraţie normală şi cu sentimentul că bunăvoirea Cuviosului rămăsese întru el cu deosebire. De atunci s-a îndepărtat şi stresul şi deprimarea şi somnolenţa. Examinările medicale ulterioare au arătat o situaţie foarte bună, iar de atunci nu i s-a mai întâmplat să aibă vreo întrerupere a respiraţiei în vremea somnului. Acest fapt inexplicabil raţional i-a dat o mare mângâiere şi întărire. Nu era un simplu entuziasm ori vreo veselie de moment, care se petrec adesea şi multora, ci ceva adânc, adevărat şi unic. Simţea că fusese miluit de către Cuviosul Gheorghie şi, în acelaşi timp, se simţea profund îndatorat acestuia.
Acelaşi frate cipriot, tată a cinci copii, a mai avut încă o intervenţie mişcătoare a Cuviosului în viaţa familiei sale. Fata cea mai mare, de mică era hiperkinetică, foarte solicitantă şi necooperantă. Medicii nu-i puteau pune un diagnostic anume, specialiştii socoteau că are anumite tulburări emoţionale. În adolescenţă suferise şi de anorexie, slăbind foarte mult. Avea şi multe probleme cu materiile şcolare; nu mai voia să ia medicamente, iar atunci când le lua, îi provocau efecte secundare serioase. Atunci când tatăl s-a dus la mănăstire pentru problema lui, l-a rugat cu căldură pe Cuvios şi pentru fiica sa. Maica Stareţă l-a sfătuit să ia din agheasma aflată în apropierea Sfintelor Moaşte şi să-i ducă fiicei sale. La întoarcerea în Cipru, a comandat o Icoană a Cuviosului şi a dăruit-o Bisericii din enorie. I-a dat fiicei să bea din agheasmă, iar schimbarea a fost vizibilă chiar din acea zi. S-a schimbat: din vulcanică a devenită liniştită. Fiica sa spunea despre Cuviosul: „Mi-am găsit doctorul sufletului”. Părinţii au avut o oarecare îndoială, să nu care cumva să fie o chestiune de moment, dar viaţa bolnavei, care nu era tânără, a cunoscut din acel moment un nou început. Puterea Cuviosului este mare şi minunată. Întreaga familie a început să-l iubească mult, iar la pomenirea sa, pe 4 noiembrie, s-au dus să-i mulţumească din inimă pentru bogatele sale faceri de bine.
Sursa: http://www.pemptousia.ro
