Dar fiindcă nu am înțeles cum și din care pricină Pașa a arătat atâta interes pentru mine ca să mă izbăvească, am cercetat ca să aflu. Și am aflat exact ceea ce se întâmplase după vreo doi ani de la prietenul meu, judecătorul Nicolae Mitropoulos, care se afla în Sfântul Munte. Mergând, așadar să mă întâlnesc pe el și să mă închin în Sfântul Munte, m-am înștiințat cum și pentru ce Pașa m-a eliberat și m-a trimis în Grecia. Și mi-a povestit următoarele:
„După vreo două sau trei zile de la plecarea voastră din Tesalonic spre Grecia, stând eu în afara cafenelei de sub Hotelul grecesc (acolo unde eram păziți de soldații turci ca să nu evadăm), s-a apropiat de mine și m-a salutat ofițerul aghiotant al Pașei Tesalonicului, un vechi cunoscut al meu, cu care fusesem membrii Comisiei greco-turcă întemeiată după nefericitul război greco-turc din 1897, pentru convenirea și fixarea granițelor Greciei și Turciei. După ce toți membrii Comisiei, greci și turci, ne-am înțeles și am semnat pacea, am plecat bucuroși în Kerkira, la Ahilion, și am sărbătorit pacea o săptămână întreagă.
Când aghiotantul Pașei m-a văzut la cafenea, m-a cunoscut și m-a întrebat ce treabă am în Tesalonic. Eu i-am expus toată chestiunea, iar acela i-a slobozit îndată pe toți soldații, care mă păzeau, și chemând o trăsură, m-a luat și m-a dus la casa sa. Aici m-a tratat cu multă atenție, iar a două zi am mers împreună la Pașa, căruia m-a recomandat ca fiind prietenul său și l-a rugat să-mi îngăduie să merg în Sfântul Munte.
Pașa i-a spus aghiotantului său că sunt liber, numai să mă însoțească până la vapor și să-mi acorde toată protecția și ajutorul. Apoi a adăugat următoarele:
„Cu câtăva vreme mai înainte, a fost un tânăr, care voia să meargă în Sfântul Munte, dar a fost arestat, pentru care într-o dimineață, în timp ce dormeam liniștit, a intrat în camera mea Sfântul Dimitrie în uniformă de general, care avea și armele cu el. M-a privit și mi-a spus poruncitor și cu o privire aspră:
– Scoală-te îndată, îmbracă-te, pune-ți sandalele și mergi în cutare drum al cetății, ca să slobozești un oarecare tânăr judecat pe nedrept și condamnat la moarte de către intendentul tău. După ce-l vei slobozi de la moarte și-l vei elibera, să-l trimiți în portul Tesalonicului la vaporul „Mykali”, care se pregătește de plecare.
Și alergând în grabă, a spus Pașa, l-am slobozit din primejdie și l-am trimis în Grecia”.
Abia atunci am aflat că mântuitorul și izbăvitorul meu de la moarte a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Și astfel s-a împlinit și proorocia Sfântului Nectarie care-mi spusese că oriunde voi merge tot la Longobarda voi ajunge.
Din acesta am învățat că totdeauna trebuie să avem desăvârșită dragoste față de părintele nostru duhovnicesc, fără contrazicere, și să facem nu voia noastră, ci voia părintelui nostru duhovnicesc, urmând pe Domnul nostru Iisus Hristos, „Care a venit în lume nu ca să facă voia Sa, ci voia Tatălui Celui ce L-a trimis”.
A doua arestare și întemnițare de către turci.
După ce am plecat din Sfântul Munte, ajungând vaporul în portul din Tesalonic, am socotit că este bine să cobor și să merg să mă închin la mormântul Sfântului Dimitrie, ocrotitorul și, după Dumnezeu, păzitorul și izbăvitorul meu. Ieșind, nu știu cum s-a întâmplat, dar turcii iarăși mă bănuiau că sunt un spion și mă aveau sub supraveghere mai multe zile.
Când m-am hotărât să fug și am trecut pe la vamă, turcii m-au prins și, trecându-mă după trei rânduri de sârmă ghimpată, m-au lăsat acolo. Acolo am aflat pe un tânăr închis, pe care l-am întrebat:
– Pentru care pricină ne-au închis?
– Ca să ne omoare.
– Dar ce rău am făcut?, l-am întrebat din nou.
– Lasă, nu cerceta de ce, mi-a răspuns acela.
Nu a trecut multă vreme că spre portul din Tesalonic se îndrepta un vapor care venea din România, care transporta petrol și destui călători. Dar când a ajuns în port – cine știe din care pricină -, un depozit de petrol a luat foc, care fulgerător s-a transmis la toată încărcătura, și într-o clipă zgomote puternice s-au auzit și flăcări imense se ridicau spre cer. Tot Tesalonicul s-a răscolit. Mii de oameni au venit la țărm, unii pentru a vedea, iar alții să-i salveze pe călători cu bărci și cu caice. Au plecat și toți păzitorii de la vamă.
În acea clipă, acel tânăr a scos o foarfecă din buzunar, a tăiat sârmele și, luându-mă de mână, a ieșit afară din temniță. Apoi plătind un barcagiu evreu, i-a spus să ne ducă la vaporul grecesc, care se afla în largul portului. În timp ce ne pregăteam să intrăm în barcă, a venit acel soldat care m-a închis în acele sârme ca să mă aresteze din nou, însă tânărul care m-a scos, i-a dat o palmă și aplecat.
După ce am urcat în vapor și mi-am aranjat lucrurile, m-am întors să-l caut pe acel tânăr, pe izbăvitorul meu, ca să-i mulțumesc și să-l întreb cine și de unde este, însă nu l-am aflat. I-am întrebat aproape pe toți călătorii din vapor dacă l-au văzut, însă nimeni nu l-a văzut, nici urcând, nici coborând din vapor.
Cine a fost și ce s-a făcut cu el, numai Dumnezeu știe.
Eu însă numai un singur lucru știu că, după trecerea mai multor ani, când a fost eliberat Tesalonicul, am mers și am liturghisit și propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Biserica Sfântului Dimitrie. Privind la icoana Sfântului Dimitrie, dintr-odată mi-am amintit că acel tânăr care m-a slobozit din temniță și m-a condus la vaporul semăna foarte mult cu chipul Sfântului Dimitrie din icoană.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
