„Mă rog ca cerul şi pământul să se unească în duh de rugăciune!”
Rugăciunea, taina aceasta mare prin care omul se poate uni cu Dumnezeu și cu Sfinții, este și mijlocul prin care multe minuni se săvârșesc. Căci omul, atunci când se roagă cu adevărat, deschide porți nevăzute și mută munți de neclintit ‒ porțile dintre creat și necreat, și munții împietririi noastre. Astfel, Harul lui Dumnezeu găsește loc unde să se pogoare și își face sălaș în inima rugătorului, tămăduindu-i și sufletul, și trupul.
La rugăciune ne îndeamnă și Cuvioasa Teodora de la Sihla, cea care alină multe dureri și sădește multe nădejdi, aducând ploaie de har peste țarinile cele însetate ale inimilor noastre. (A.S.)
Mărturia monahului Serafim
Sunt monah la Mănăstirea Sihla și am fost martor de-a lungul vremii la multe minuni săvârșite de Sfânta Teodora, ocrotitoarea noastră. Am văzut multe vindecări minunate, copii născuți atunci când părinții își pierduseră nădejdea că vor mai putea dobândi prunci, și chiar întoarceri în Biserică ale unor oameni necredincioși.
O maică de la Mănăstirea Paltin, din Neamţ, mi-a povestit că, în urmă cu mai multă vreme, pe când era soră începătoare, a ajuns în pelerinaj la Lavra Pecerska din Ucraina într-o perioadă în care Părintele Iustin Pârvu suferea de pneumonie. După ce maica s-a închinat la Moaștele Sfintei Teodora de la Sihla, a luat o bucăţică din veşmânt, fără să știe însă că era vorba despre Sfânta noastră, deoarece la acea vreme îi fusese deja schimbat numele. Nu mai scria „Teodora din Carpaţi”, ci „Cuviosul Teodor”. Ajungând acasă, i-a dat Părintelui Iustin bucăţica aceea de veşmânt. În momentul respectiv, Părintele a primit înştiinţare de la Dumnezeu şi a spus: „Măi, soră, dar bucăţica asta este din veşmântul Sfintei Teodora a noastră!”. După ce a pus bucățica de veșmânt pe piept, Părintele Iustin s-a vindecat de pneumonie.
O doamnă din Iaşi, pe nume Gabriela, nu putea să aibă copii. A venit la peştera Sfintei Teodora, rugând-o să fie dezlegată de sterpiciune şi a dobândit un prunc, pe care l-a numit David. Mai târziu, doamna Gabriela s-a întors la Sihla cu un epitaf, pe care l-a adus în mănăstire ca să-l dăruiască Sfintei Teodora drept mulţumire pentru dobândirea minunată a pruncului. Părintele Stareţ a dat multor familii binecuvântare pentru naştere de prunci, spunându-le: „Mergeţi la Sfânta Teodora și aveţi nădejde că veţi naşte prunci!”. Și s-au născut foarte mulţi copii în felul acesta.
O minune recentă este vindecarea unei doamne din Suceava, pe nume Elena, care a fost diagnosticată la Iaşi cu tumoare pe creier. Doamna Elena avea foarte mare evlavie la Sfânta Teodora şi, după cuvântul Sfântului Proroc David: „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138:17), harul Sfinţilor se revarsă asupra celor ce-i iubesc pe ei. Doamna Elena a venit la Sihla, rugându-se cu toată nădejdea Sfintei Teodora, iar atunci când a revenit la spital, medicii au observat că tumoarea respectivă se retrăgea. Au întrebat-o: „Ce s-a întâmplat?”, iar ea le-a spus că a ajuns la Sihla, la peştera Cuvioasei Teodora, şi s-a rugat Sfintei să o facă bine. După un timp, s-a întors la noi la mănăstire pentru a sta trei zile drept mulţumire că Sfânta Teodora a vindecat-o, fără să mai fie nevoie de nicio intervenție din partea medicilor.
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”
Un alt caz recent, de acum o lună: Părintele Serghie din Basarabia a venit împreună cu un grup de credincioşi la Sihla, în pelerinaj. Fiul unei doamne din acel grup, care este din Iaşi, a venit şi el la mănăstire pentru a-și vedea mama. Nu ştia de Sihla, nu auzise absolut nimic de Sfânta Teodora. Părintele Serghie m-a rugat să merg împreună cu grupul la peşteră. Le-am povestit anumite minuni pe care Sfânta Teodora le-a dăruit oamenilor prin naştere de prunci, prin tămăduire, prin aşezarea vieţii multor oameni. Şi mai ales le-am spus că Sfânta Teodora îi scoate pe mulţi din felurite patimi, le luminează mintea şi îi întărește pe cale, pentru a săvârşi ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Sunt foarte multe cazuri de credincioşi care s-au întors în chip minunat în Biserică prin mijlocirile Sfintei. Sfânta Teodora nu a făcut altceva decât să-i preschimbe duhovniceşte prin harul care este prezent în peşteră. Sunt multe astfel de cazuri.
După ce le-am povestit oamenilor viaţa și minunile Sfintei, i-am îndemnat să revenim după privegherea care se făcea în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rostind pe drum Rugăciunea minții. Dar imediat ce am ieşit din peşteră, m-a abordat domnul care venise s-o vadă pe mama lui şi mi-a zis: „Părinte, trebuie să vă spun ceva…” „Spuneţi-mi, vă rog!” „Am rămas şocat un pic de ceea ce aţi spus, să venim diseară rostind rugăciunea asta, «Doamne Iisuse…». Pentru că eu am avut un vis cu două săptămâni în urmă…”. Și a început să-mi spună că a visat că intra într-o peşteră şi, în momentul în care a dat să iasă afară, a găsit gratii la intrare şi nu a mai putut să iasă. Întorcându-se înspre peşteră, a văzut înaintea lui o femeie cu părul alb. Din descrierea pe care a făcut-o am înțeles că era Sfânta Teodora. Și i-a spus Cuvioasa: „De aici nu te izbăveşti decât dacă rosteşti rugăciunea «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!»”. „În acel moment”, povestește el, „mi-am dat seama că nu este o înşelare, pentru că vrăjmaşul niciodată n-o să-i spună cuiva să cheme numele Mântuitorului sau să spună: «miluieşte-mă!». Am spus de două ori Rugăciunea în minte şi, Părinte, a fost ca şi cum Sfânta a intrat în mine şi gratiile s-au deschis şi am putut să ies!”.
Ce se întâmplase, de fapt? Când am ajuns în mănăstire, domnul acela mi-a spus: „Părinte, eu de douăzeci de ani nu sunt spovedit!”. L-am îndemnat să se spovedească și chiar în acea seară a mers și s-a mărturisit la Părintele stareţ. Atunci mi-am dat seama că acele gratii care îl țineau ca într-o închisoare erau viața lui prinsă în mrejele păcatului, iar eliberarea, deci efectiv ieşirea din peşteră, a fost spovedania pe care a făcut-o. Harul Sfintei Teodora a început să devină lucrător în sufletul acelui om, ajutându-l să-și îndrepteze viața și întărindu-l în credinţă prin Taina pocăinţei. Părintele Stareţ l-a povățuit ca de acum înainte să se mărturisească mai des. Iar după ce s-a spovedit, în acea seară, mergând spre peşteră cu Rugăciunea minţii, a spus că el aşa ceva nu a trăit, atâta linişte şi atâta binecuvântare pe care a simţit-o în peşteră!
„Mergi cu toată nădejdea la Sfânta Teodora!”
Am mai primit o mărturie importantă de la doi tineri, Rareş şi Andreea, care au venit la peștera Sfintei Teodora împreună cu o bătrână cu viaţă îmbunătăţită, schimnica Elisabeta. În timp ce noi făceam Acatistul Sfintei Teodora, în peşteră, această schimonahie a plâns într-una. Vorbind după aceea cu cei doi tineri, mi-au spus că bătrâna Elisabeta, în timp ce noi ne rugam, a văzut-o pe Sfânta Teodora, a vorbit cu ea, iar Sfânta i-a spus cât de mult s-a ostenit în peşteră şi ce mari ispite a avut. Iar apoi Sfânta Teodora i-a spus bătrânei: „Mă rog la Bunul Dumnezeu ca cerul şi pământul să se unească în duh de rugăciune!”. Cred că acesta poate fi un cuvânt de întărire pentru noi, creștinii de astăzi, în vremurile grele pe care le trăim.
Cunosc tineri care s-au întors în Biserică cu ajutorul Sfintei Teodora. Din ortodocşi nepracticanţi au devenit ortodocşi practicanţi, datorită harului pe care-l simt în peştera Cuvioasei. Foarte multă lume mărturiseşte lucrul acesta. Unii s-au vindecat de diferite boli în peşteră, miruindu-se cu untdelemn din candela Sfintei, alţii au mers la fântâniţă şi s-au spălat cu apă şi s-au vindecat, iar alţii s-au vindecat bând apă din fântânița Sfintei Teodora. A fost un caz cu un credincios care a fost trimis de către o maică de la Paltin la noi. I-a zis maica: „Mergi cu toată nădejdea la Sfânta Teodora, că te va ajuta!”. A venit la Sihla, unde l-a întâmpinat un Părinte și i-a vorbit despre ajutorul grabnic al Sfintei Teodora. Și, în momentul în care a ajuns la peşteră, omul s-a rugat cu toată nădejdea către Sfânta. Apoi, mergând la fântâniţă, a luat apă şi s-a dat pe spate, pentru că avea probleme foarte mari cu rinichii şi nişte dureri groaznice. Și atunci a simţit efectiv că i s-au luat durerile cu mâna.
În obştea Mănăstirii de la Sihla, fiecare dintre monahii care viețuiesc aici are propria trăire, în funcţie de evlavia pe care o are la Sfânta Teodora. Unii Părinți simt multă mângâiere, alții simt bună mireasmă ieşind din peştera Sfintei Teodora. Cei mai tineri, care sunt novicii noştri, spun că efectiv simt bucurie, simt binecuvântare şi simt prezenţa Sfintei nu doar în peşteră, ci şi în mănăstire.
„Bucuria vieții noastre”
Mă numesc Alina și aș vrea să povestesc minunea săvârșită de Sfânta Teodora de la Sihla în familia noastră.
Era vara anului 2006. Aveam deja un an și jumătate de când ne chinuiam să avem un copil, un an și ceva de analize, umblat prin spitale, tratamente, fără niciun rezultat. Stând la masă cu părinții mei, am hotărât dintr-odată să mergem într-un pelerinaj la mănăstirile din Moldova. Așa am ajuns și la Agapia, unde am văzut un indicator către Mănăstirea Sihla.
Am ajuns la Mănăstirea Sihla chiar pe 7 august, de ziua Sfintei Teodora de la Sihla, zi de mare hram la mănăstire. Am mers și la peștera Sfintei Teodora și acolo am întâlnit o măicuță care povestea minunile făcute de Cuvioasa. M-am apropiat de dânsa și i-am spus problemele noastre. Măicuța m-a îndemnat să mă întorc la mănăstire și să-l caut pe Părintele Pahomie, să-i spun ce probleme am și mi-a dat nădejde că o să fie bine.
Se făcuse deja târziu și nu credeam că ceilalți or să vrea să ne întoarcem, dar au vrut. Am stat la slujbă, pentru că Părintele era ocupat, apoi am reușit să vorbim cu el. Părintele ne-a luat pe mine și pe soțul meu în chilia lui, ne-a citit o rugăciune, ne-a binecuvântat și ne-a spus să ținem post, dar într-unul din posturile mari, citind zilnic în această perioadă, dimineața și seara, acatiste și rugăciuni.
Am ajuns acasă și am continuat tratamentul. Problema era la mine, aveam dereglări hormonale și ovulele nu ajungeau la maturitate. Și așa am ajuns în luna noiembrie, când începea Postul Crăciunului. Am zis atunci să încercăm ce ne-a învățat Părintele Pahomie. Eu am ținut postul și am citit tot ce mi-a spus Părintele. În această perioadă nu am luat tratament și nu am fost la doctor și… în ianuarie am aflat că sunt însărcinată! A fost cea mai mare bucurie pentru noi.
În septembrie am născut o fetiță sănătoasă, pe care am numit-o Teodora. Este bucuria vieții noastre. Când putem, mergem la Sihla, la Sfânta Teodora și la Părintele Pahomie, să le mulțumim.
Anul acesta, Teodora a avut examenul de capacitate și înainte de examen am fost iarăși la Sihla, să ne rugăm Sfintei Teodora să o ajute. Am ajuns destul de târziu la mănăstire, dar am fost primiți foarte bine. Am reușit să vorbim și cu Părintele Pahomie, care ne-a oferit și cazare și masă. Este o oază de liniște, unde ne-am rugat și ne-am umplut sufletele de nădejde, încredere și pace.
Teodora a trecut cu bine peste examene, cu notă mare, și este fericită! Mulțumim din suflet Sfintei Teodora și tuturor Părinților de la mănăstire pentru vorbele frumoase și gândurile bune, pentru rugăciunile și ajutorul pe care îl oferă tuturor credincioșilor care trec pe la Sihla. O să revenim cu drag, de câte ori putem!
„De ce numai pe mine nu vrei să mă ajuți?”
Sunt Florian Jurcă, am 65 de ani și sunt din Lăzăreni, Bihor. Am cunoscut viața Sfintei Teodora de la Sihla în urmă cu patru ani prin intermediul Părintelui Gavriil Alexa, în prezent exarh al mănăstirilor Arhiepiscopiei Iașilor, cu care am fost într-un pelerinaj la Mănăstirea Sihla în vara anului 2018. Urcând la peșteră, ne-am închinat și m-am rugat la locul nevoințelor Sfintei Cuvioase, timp în care am constat că mi-au dispărut, în chip minunat, durerile de picioare. Înainte mă dureau picioarele îngrozitor, fiind nevoit să pun sub ele perne pentru a mă putea odihni noaptea. Pentru aceste dureri am folosit, fără rezultat, diferite unguente. Îi mulțumesc Sfintei Teodora pentru minunea trăită!
Simțind ajutorul Sfintei, l-am dus și pe fiul meu, Adrian, la peștera Cuvioasei Teodora, el având de la naștere probleme la urechea stângă, și anume un os crescut peste timpan și un polip care se inflama periodic. Din ceea ce mi-a povestit, am înțeles că Adrian a simțit ceva deosebit în peșteră, în răstimpul în care s-a aflat acolo în rugăciune.
După un timp, urechea s-a infectat și avea dureri insuportabile. L-au consultat mai mulți medici, iar când ar fi trebuit să meargă în armată, a fost respins din cauza problemei de la ureche, recomandându-i-se o intervenție chirurgicală. Același lucru i-a fost recomandat și de către cel mai renumit ORL-ist din țară, Profesorul Doctor Traian Ataman. Având dureri insuportabile și știind că Sfînta Teodora m-a ajutat, s-a rugat stăruitor Sfintei în fața Icoanei sale.
În luna februarie a anului 2020, deși era programat la Cluj pentru operație, nu s-a mai prezentat, de teamă. S-a întors de la Cluj cu dureri mari și, nemaiștiind ce să facă, și-a pus Icoana pe urechea suferindă, întrebând-o pe Sfânta: „De ce numai pe mine nu vrei să mă ajuți?…”. În acel moment, durerile au dispărut, iar polipul, care era atât de inflamat încât ieșise afară din ureche, s-a retras în decurs de un ceas. Nu a mai avut dureri și de atunci nu i s-a mai infectat urechea, nici polipul nu i s-a mai inflamat, deși lucrul acesta se întâmpla de câteva ori pe an. Dăm slavă lui Dumnezeu și mulțumim Sfintei Teodora pentru ajutorul primit!
Material realizat de Anca Stanciu
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 163 (august 2022)
