Părintele Nicolae ştia să mustre, să lumineze, să îndrepte sufletele fără predici, ci numai prin viaţa lui, prin prezenţa lui.
Odată, soţia unui cunoscut negustor din Atena s-a îmbolnăvit. Femeia aceasta avea o verişoară bogată, numită Elena Vlahu, care venise din Egipt ca să o cerceteze pe cea bolnavă. Începând să discute între ele, Elena îi spuse bolnavei: „Să trimiţi să-l cheme aici pe Părintele Nicolae, ca să-ţi citească o rugăciune pentru sănătate!”.
Fiica bolnavei punea preţ mult pe înfăţişarea exterioară, cu bun gust. Părintele însă, datorită faptului că liturghisea zilnic în fum de lumânări, slujea în Biserici din afara oraşului unde era mult praf, se păta cu untdelemnul candelelor etc., fireşte că nu-şi putea păstra curate veşmintele întotdeauna. Desigur, era curat, dar nu aşa cum îl voia domnişoara aceea.
Atunci fata îi spuse mătuşii sale: „Mătuşa mea cea bună, să aducem un preot mai scuturat, de pe la Bisericile mai mari, nu pe acesta plin de praf etc.”.
În noaptea următoare, în vis, fata l-a văzut pe Părintele Nicolae îmbrăcat cu veşminte de aur. El i-a spus: „Oare, acum îţi plac, fiica mea?”. Fata s-a sculat înspăimântată şi, trimiţând s-o cheme în grabă pe mătuşa ei, a rugat-o să se îngrijească să-l aducă cât mai repede pe Părintele Nicolae. Aceea a chemat-o pe o fină a sa, numită Catina, şi i-a spus: „Du-te repede şi spune-i Părintelui Nicolae din partea mea, să vină la noi după ce va termina Liturghia”.
Fata a venit la noi, emoţionată pentru toate cele ce s-au petrecut, şi ni le-a spus nouă, cântăreţelor. După aceea l-a luat pe Părintele Nicolae şi l-a dus la bolnavă. Pe când urcau scările, a coborât fata bolnavei ca să-l primească cu mare evlavie.
Iar el, atunci când aceea s-a aplecat să-i sărute mâna, i-a spus: „Oare ţi-am plăcut, fiică, aşa cum m-ai văzut?”.
Emoţie şi uimire mare au cuprins-o. Niciodată nu se aşteptase la o astfel de mustrare a uşurătăţii ei.
Extras din Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți – Monahia Marta, Editura Evanghelismos.
