Preot Alexandru Lungu
Vedem o mare de tineri care se pregătesc de festivalul Untold. Fără îndoială numărul lor va fi de ordinul zecilor de mii. Putem sta pe margine și judeca sec și extrem de părtinitor faptul că avem de a face cu o generație atee. Eu sunt convins că majoritatea celor care participă astăzi la acest festival sunt persoane botezate. Mulți dintre ei cred că participă și la Sfânta Liturghie. O parte se spovedesc cel puțin o dată pe an. Nu i-aș numi suflete rătăcite și nici iremediabil pierdute. Sunt la vârsta când aceste festivaluri le oferă o libertate totală. Nu cred că toți cei care merg să asculte muzica sunt consumatori de droguri, alcool și țigări. Or fi și din aceia.
Ce facem pentru ei ca Biserică? Îi negăm automat și le punem ștampila în frunte, catalogându-i în fel și chip? Dacă mâine ar veni în Biserică oare nu i-am primi cu brațele deschise?
Oare ce ar face Hristos pentru ei dacă ar fi astăzi pe pământ și ne-am afla în post? Ar merge în mijlocul lor și le-ar vorbi de la egal la egal. I-ar aștepta ca un tată îngrijorat, sperând să nu fi căzut în capcana unei libertăți prost înțelese. Nu știu dacă i-ar condamna. Tind să cred că nu.
Biserica are datoria de a-i purta pe toți în rugăciune și astfel să aștepte cu speranță întoarcerea lor Acasă.
Orice fiu pierdut este o rană pentru părinții săi. Fiecare creștin botezat reprezintă o piesă indispensabilă în planul mântuirii.
Ne rugăm pentru ei și așteptăm cuminți și plini de speranță ca într-o zi să deschidă cu dragoste și bucurie ușa cea strâmtă și plină de încercări ce duce spre Hristos. Sus inimile, dragi tineri! Sus!
