Preot Ioan Istrati
O preoteasă foarte credincioasă, Maria, îmi scrie alaltăieri. A fost diagnosticată cu cancer la sân. O formațiune tumorală de 2 cm, cu mare probabilitate de a fi malignă. Doctorița, cu mare experiență în tumori, a zis clar că e cancer.
Femeia mi-a scris cu multe lacrimi. Are trei copilași.
– Părintele meu, nu vreau să-i las singuri.
I-am dat canon Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Ioan Rusul în fiecare seară. Am pomenit-o. Părintele ei a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Femeia s-a rugat non stop în acea zi.
A doua zi s-a dus din nou la RMN și alte investigații. Doctorița s-a tot uitat. “Tumora era aici. Era mare, de 2 cm. Se vedea din avion. Nu mai e absolut nimic. Asta chiar minune a lui Dumnezeu”.
Preoteasa mi-a scris iarăși plângând. De bucurie. Mi-a trimis examenul cu tumora și apoi cel în care e complet sănătoasă. Mi-a scris: “Nu sunt vrednică, sunt o mare păcătoasă, toate păcatele le-am făcut, dar Maica Domnului, Maica Milostivirii, Maica Celui care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor s-a milostivit de copilașii mei, de părintele meu să nu-l las singur cu 3 copii, au nevoie de mine…eu muream o dată, dar ei sufereau de fiecare dată, de multe ori”.
I-am scris: Nicio lacrimă nu cade în zadar.
