Preot Ioan Istrati
Un prunc care postește în brațele mamei sale Nona. În zilele de vineri nu papă lapte de la sân.
Un tânăr studios, nepot de episcop, care își dăruiește averea săracilor.
Un priveghetor venit zilnic în geana nopții în Biserică.
Un rugător care suspină vorbind cu Dumnezeu.
Un îndrăgostit în har de sărmani, de prunci săraci și de bolnavi.
Un arhiereu care umblă noaptea prin oraș căutând îndurerați, bătrâni și nevoiași.
Un episcop cățărându-se pe garduri cu punga de aur care salvează o inimă feciorelnică de iad.
Un ierarh care stă în temniță zece ani răbdând tirania păgânilor împărați.
Un Arhiereu care slujește Liturghia cu atâta iubire, încât devine Liturghie.
Un Învățător al Evangheliei de o blândețe infinită. Un temei al credinței și o Icoană a bunătății.
Un mustrător al tâmpeniilor raționaliste ariene, care ca un foc al iadului se răspândiseră pe pământ.
Un bătrânel scump care ajută nevăzut copii, prunci, bolnavi, robiți, nedreptățiți.
Un Sfânt care aleargă cu dor oriunde și șterge lacrimi.
Un titan al iubirii căruia se ridică zeci de mii de Biserici.
Un rugător de foc la Tronul Preasfintei Treimi pentru lume.
Nicolae.
