Nil Aghioritul, Izvorâtorul de mir (+1651) Cuvinte profetice şi mântuitoare

Oamenii care vor trăi în mileniul al optulea (7500 de la zidirea lumii), vor trăi în ticăloşie şi desfrânare. Atunci se va face tulburare mare şi se vor certa mereu, fără să iasă la vreun capăt.

Apoi se va face sinodul al optulea…, şi atunci oamenii se vor linişti puţin, şi iarăşi îi va duce gândul la cele viclene, la pierzanie, … şi nu vor cunoaşte ce este cununa căsătoriei, ci se vor duce spre pierzanie şi vor trăi în desfrânare, mai rău ca in Sodoma şi Gomora…, şi alte mulţimi de rele se vor întâmpla. Şi cu cât răutăţile vor fi mai mari, cu atât nenorocirile care se vor abate asupra lor vor fi mai crunte. Vor hotărî că cel care lucrează răuta­tea este bun… şi cu cât oamenii vor fi mai lacomi, cu atât mai multe nenorociri vor veni în lume… Iubirea de arginţi este patimă nesătulă… Lăcomia este călăuzitorul spre pierzanie, iar lepădarea de cele lumeşti este călăuzitorul spre mântuire. Te lăcomeşti? îţi vei pierde mântuirea, deoarece mântuirea omului riscă să se piardă în lăcomie.

Această desfrânare va aduce în lume întris­tare şi fericirea va pieri. Aceasta va instaura di­honia în lume şi în societate… Lăcomia este tronul antihristului… Lăcomia a adus minciuna în lume şi oamenii sunt atraşi de minciună şi nele­giuire, săvârşind nedreptatea. Adevărul va pieri şi oamenii se vor lăfăi în minciună. Adevărul este iconomia întrupată a lui Hristos şi propovăduirea Evangheliei. Minciuna provine de la antihrist şi de la împărăţia acestuia, care are ca scop adu­cerea nefericirii şi a pierzaniei în lumea întreagă. Şi în timp ce proorocii vorbesc despre venirea Domnului, lăcomia va întuneca cugetul oameni­lor, pentru a-i face nesimţitori faţă de mântuirea lor, prin multele griji pe care le vor avea. Mântuirea va lucra doar pentru cei care nu se vor lăsa atraşi în lucrarea antihristului. Căci lucrarea antihris­tului este grija lumească şi strângerea de avuţii… Şi astăzi oamenii se dedau strângerii de avuţii şi mulţimii de griji şi au fost predaţi pierzaniei prin răpire, trădare, minciună, lăcomie, mândrie, prin întărirea inimii şi prin iubirea de arginţi.

Când lumea va fi lipsită de harul Sfântului Duh, atunci va fi cuprinsă de toate necazurile.

Mai întâi lumea va fi lipsită de iubire, armonie şi înţelepciune. Apoi fiecare ţară va fi răvăşită şi stăpânitorii ei vor pieri, iar Biserica lui Hristos va fi si ea lipsită de arhierei, păstori şi duhovnici.

După această nenorocire se va naşte necura­tul din pântecele necurăţiei, şi va săvârşi semne si minuni prin închipuiri diavoleşti, prefăcându-se în faţa lumii că este blând şi smerit la inimă, pe când el va fi învârtoşat la inimă şi sălbatic la cuget. Hrana antihristului va fi tulburarea oame­nilor.

Tulburarea oamenilor va fi judecarea aproa­pelui, invidia, ţinerea de minte a răului, ura, duş­mănia, lăcomia, adulterul, desfrânarea, pierderea credinţei şi mândria. Acestea îl vor hrăni pe an­tihrist şi el va fi căpetenie peste ţară… şi stăpâ­nitorul lumii. Va stăpâni peste simţurile omului, și toţi vor crede în el, fiindcă el va fi legiuitor şi împărat, şi-i va duce pe toţi la pierzanie. Şi cel ce se va afla pe calea pierzaniei, acela va crede că lucrează la mântuirea lui.

Atunci Evanghelia Bisericii va fi nesocotită, căci pierzania va aduce mare nefericire în lume, i se vor face mari semne şi minuni. Va fi o foa­mete mare, iar oamenii nu se vor mai sătura, căci atunci vor mânca de şapte ori cât mănâncă acum și tot nu se vor sătura, şi pretutindeni va fi mare durere…

Atunci, dintre cei care s-au pecetluit cu pe­cetea lui antihrist mulţi vor muri pe drumuri şi inima li se va împuţina şi mai mult şi neputând răbda foamea vor tăbărî să-i mănânce pe cei mor­ţi… şi pe pecetea lui va scrie: „eşti al meu, da, sunt al tău de bunăvoie, nu cu forţa”, şi vai de cei care vor primi această pecete. Atunci se va face mare tulburare în lume… şi văzând Dumnezeu tulbura­rea oamenilor, va porunci mării să-şi recapete pri­ma stare, care era fierbinte… şi când antihrist va sta pe tronul lui blestemat, apa va fierbe ca într-o oală, şi plantele şi copacii de pe pământ se vor usca de fierbinţeala mării şi izvoarele vor seca, iar animalele şi păsările vor muri. Atunci ziua va de­veni ca ceasul, săptămâna ca ziua, luna ca săptă­mâna, căci din pricina vicleniilor omului toate se vor scurge în grabă, pentru a se termina repede timpul pe care l-a grăit Dumnezeu…

Atunci vor veni să propovăduiască prooro­cul Ilie şi dreptul Enoh. Cel ce va face răbdare şi nu va primi pecetea antihristului se va mântui şi Dumnezeu îl va lua în Rai; e suficient să nu pri­mească pecetea şi să-şi facă semnul crucii, fiindcă semnul crucii îl scapă pe om de chinurile iadului, pe când pecetea antihristului îl predă lor. Şi dacă le e foame, să nu ceară mâncare, ci să aibă răbda­re, şi Dumnezeu, văzând răbdarea lor, va trimite ajutor de Sus.

Fiii netrebnici ai lui antihrist sunt desfrânarea, adulterul, crima, răpirea, furtişagul, nedrep­tatea, minciuna, tirania, negoţul cu oameni… atât de vicleană va deveni atunci firea omenească…, şi vor lucra viclenia lor mai mult decât demonii…, şi văzând antihrist că firea omenească devine mai vicleană decât demonii, se va bucura mult…

Urgia lui Dumnezeu vine să-i chinuiască pe cei care lucrează fărădelegea”.

Despre venirea antihristului şi despre oamenii din vremea de apoi

„Prin anul 1900, lumea din vremea aceea va deveni de nerecunoscut.

Când se va apropia vremea antihristului necuviinţa şi fărădelegea se vor înmulţi însutit. Atunci lumea va fi de nerecunoscut.

Chipul oamenilor se va preschimba şi nu se vor deosebi bărbaţii de femei prin hainele neruşi­nate şi prin părul capului.

Oamenii de atunci se vor sălbătici din prici­na rătăcirii antihristului.

Nu va mai exista respectul faţă de părinţi şi fată de cei mai vârstnici.

Iubirea va lipsi, iar preoţii creştinilor vor fi oameni iubitori de slavă deşartă, nedeosebind calea dreaptă de cea strâmbă.

Atunci se vor schimba moravurile şi tradiţii­le creştinilor şi ale Bisericii.

Cumpătarea va lipsi de la oameni şi va stă­pâni risipirea.

Minciuna şi iubirea de arginţi vor ajunge la măsura maximă, şi toţi vor alerga să strângă bogăţii.

Desfrânarea, adulterul, furtişagurile şi cri­mele vor stăpâni în vremea aceea şi prin lucrarea păcatului necuviinţei, oamenii vor fi lipsiţi de ha­rul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez, precum şi de mustrările de conştiinţă.

Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de pre­oţi evlavioşi şi cucernici şi vai de creştinii aflaţi atunci în lume, care vor fi total lipsiţi de credinţă, căci nu vor avea nicio luminare. Atunci vor pleca din lume în sfintele locuri de refugiu pentru a afla odihnă sufletească în necazurile lor şi pretutin­deni vor găsi piedici şi supărări. Acestea se vor în­tâmpla pentru că antihrist va împăraţi peste toate şi va deveni stăpânitorul lumii, făcând semne şi minuni închipuite, şi va da înţelepciune vicleană sărmanilor oameni, şi vor vorbi unul cu altul de la un capăt la altul al pământului. Atunci oame­nii vor zbura în aer ca nişte păsări şi vor străbate adâncurile mării ca nişte peşti.

Acestea toate săvârşindu-le sărmanii oa­meni, vor trăi în huzur, neştiind că acestea sunt rătăcirile lui antihrist. Şi vicleanul va face ca ştiința să evolueze atât de mult, încât oamenii vor fi amăgiţi şi nu vor crede în existenţa Dumnezeului Treimic.

(Din cartea „Grădina evanghelică”, Sfânta Mănăstire Stavrovounios, Cipru)