O întâmplare minunată povestită de Părintele Cleopa

Ne vorbea Părintele Cleopa despre o altă minune de taină petrecută tot în Biserica Mănăstirii Sihăstria:

”În iarna anului 1971, eram de rând la Sfântul Altar. Am venit la Biserică la ora 4 dimineața și îmi făceam rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie în fața Sfintei Mese. Nu după mult timp intră o femeie să se roage, venită de cu seara la mănăstire. N-o cunoșteam.

Se ruga încet pe la toate Icoanele și făcea mereu metanii. Nu știa că mai este cineva în Biserică, căci era întuneric, fiind timp de iarnă. Auzind eu că cineva se roagă atât de stăruitor, m-am uitat printre Sfintele Uși să văd cine este. Femeia stătea în genunchi în mijlocul Bisericii, cu mâinile ridicate și zicea din toată inima aceste cuvinte: ”Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă lăsa!”

Atunci am văzut o lumină gălbuie în jurul capului ei și m-am spăimântat. Apoi femeia a căzut cu fața la pământ și a început să se roage în taină, fără glas. Raza de lumină de deasupra ei se făcea tot mai mare și se ridica și mai mult deasupra capului. După puțin timp lumina s-a stins încet, iar femeia s-a ridicat și a ieșit din Biserică. Era o femeie de la țară.

Iată deci cine are darul rugăciunii! Iată cine întrece pe mulți! Eu făceam proscomidia și de mare emoție am început a plânge cu sfânta copie în mână.

Numai Dumnezeu știe câți aleși are în această lume!”.

Sursa: Arhim. Ioanichie Bălan, Viața și nevoințele Arhimandritului Cleopa Ilie, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1999.

Total
510
Shares
Previous Post

Sfântul Ioan Casian. Despre cele opt gânduri ale răutății. Duhul iubirii de argint

Next Post

Sfântul Ioan Casian. Despre cele opt gânduri ale răutății. Despre mânie

Related Posts