Omul este trup si suflet (spiritual).
ADN-ul, codul vietii biologice.
Sfantul Ioan Damaschin spune ca singura caracteristica comuna a celor doua firi, dumnezeiasca si umana, este ratiunea, intrucat omul a fost facut “dupa chipul”[1] lui Dumnezeu, “adica ganditor si liber”[2] si “dupa asemanarea”[3] lui Dumnezeu, “adica desavarsit in virtuti atat cat este cu putinta firii omenesti”[4]. Forma au doar cele materiale din Univers, iar Dumnezeu, fiind mai presus de Univers, nu are cum sa aiba forma, deci chipul si asemanarea omului cu Dumnezeu se refera exclusiv la sufletul spiritual al omului si nicidecum la ceva trupesc (material), pentru ca doar “lumea spirituala este inrudita cu El, caci inrudita cu Dumnezeu este firea rationala care se poate sesiza numai cu mintea.”[5] Astfel, asa cum am aratat mai sus cand am vorbit despre Domnul Iisus Hristos (care este Dumnezeu adevarat si om adevarat), “Cuvantul lui Dumnezeu s-a unit cu trupul prin intermediul mintii, care sta la mijloc intre curatenia lui Dumnezeu si grosolania trupului. Caci mintea este puterea conducatoare a sufletului si a trupului. […]Mintea s-a facut lacas Dumnezeirii unite cu ea dupa ipostas, dupa cum si trupul” [6] s-a facut.
Animalele nu au minte, dupa cum spune si psalmistul “omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor”[7], deci omul, printr-o vietuire pur trupeasca (instinctuala, bazata exclusiv pe cele sase simturi trupesti), renunta de buna voie la cinstea comuniunii cu Dumnezeu, la viata cea adevarata.
Sufletul omului, spun Sfintii Parinti, “este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet” [8] .
Sfanta Scriptura precizeazaca toate vietatile animale au suflet, caci “tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata …”[9], Dumnezeu le da aceeasi hrana materiala pentru trup ca si noua oamenilor (evident dupa caderea in pacat a lui Adam). Sfintii Parinti spun ca “trebuie sa se stie ca facultatile oricarei vietuitoare se impart in facultati sufletesti, facultati vegetative si facultati vitale. [10]“. Luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie”[11], deci omul nu are doar un suflet simplu (cu afecte sufletesti: bucurie, tristete, iubire, ura etc. ) precum au animalele, ci a primit un suflet spiritual (cugetator, ganditor, rational, deci cu constiinta existentei fiintiale si nemuritor, cu posibilitatea unei vieti duhovnicesti) direct de la Dumnezeu, fiind astfel o creatura directa aLui.
“Si a mai grait Dumnezeu cu Noe si cu fiii lui, care erau cu el, si a zis: «Iata Eu inchei legamantul Meu cu voi, cu urmasii vostri si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, cu toate vietatile pamantului»“[12]. Retinem ca toate vietatile animale au suflet viu, insa doar sufletul omului este spiritual asa cum am aratat mai sus.
Astfel, Sfantul Pavel vorbeste in cazul omului despre “despartitura sufletului si duhului” [13] aratand ca, desi sufletul si spiritul omului sunt din aceeasi substanta, acestea nu se pot confunda, caci spiritul sufletului este numit si “duhul mintii” [14] omului. Urmand indemnul Sfantului Pavel, ca “intreg duhul vostru si sufletul vostru si trupul vostru sa se pazeasca” [15] de orice lucru nefiresc, noi trebuie sa ne pazim curate atat cele ce tin de sufletul nostru spiritual (cugetul mintii, gandirea, ratiunea), precum si sentimentele sufletesti; si de asemenea si trupul trebuie ferit de orice intinaciune.
Retinem ca pentru om, duhul si sufletul nu sunt nicidecum doua entitati deosebite, ci una singura. in timp ce prin suflet se intelege, in general, sediul afectelor, principiul vital (care il au si animalele), duhul (spiritul) este partea superioara, fina, a sufletului omului, capabila de a se pune in contact cu Sfantul Duh si de a-I deveni salas. Antropologia paulina face distinctii terminologice intre psyhè = suflet, pnēuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (noūs) = minte, cugetare, inteligenta, ratiune (partea superioara a lui pnēuma si cea mai fina a lui psyhè), toate in opozitie cu sárx = carne (ca materie) si sōma = trup (forma organizata a lui sárx). Cu aceste nuantari, dihotomia suflet-trup este fara echivoc.
Tot Sfantul Pavel spune ca “sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti. […]Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc. Precum si este scris: «Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata»” [16]. Terminologia paulina trebuie citita si inteleasa astfel: “trup carnal” (sárx) este carnea ce alcatuieste atat trupurile oamenilor cat si cele ale animalelor, care desi este din aceeasi materie, este diferita ca aspect in functie de specie, carnea fiecarei specii (om, pesti, pasari, animale) avand particularitatile ei, insa nu este diferita ca structura (atomica, moleculara); “trup” (sóma) este forma organizata, cu forma specifica, a materiei carnale; “trup firesc” (psyhikós) este trupul omului inzestrat cu suflet viu, dar care traieste doar la nivelul afectelor si pasiunilor, prada labilitatii psihologice; iar “trup duhovnicesc” (pneumatikós) este trupul omului transfigurat prin inviere, asemanator cu trupul inviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibila, ci si de labilitatea psihologica, dominat de propriul sau duh in comuniune cu Duhul Sfant, devenit capabil sa participe la slava lui Dumnezeu.
Hristos Domnul spune clar ca “Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic” [17] subliniind ca maretia omului, “chipul si asemanarea”[18] lui cu Dumnezeu este exclusiv in sufletul sau. Trupul omului (ca si cel al animalelor), e facut din pamant ca “sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat” [19]. Despre invierea mortilor[20] cu trup si suflet la a doua venire a Domnului Iisus Hristos vom reveni cu amanunte in capitolele urmatoare. Tot Domnul Iisus Hristos ne avertizeaza “Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena.” [21]
Dogma crestin-ortodoxa, bazandu-se pe Sfanta Scriptura si pe invatatura Sfintilor Parinti, marturiseste ca Dumnezeu este creatorul vietii, Cel care a creat toate formele de viata (vegetale si animale) inclusiv pe om, din pamant (materie) si din acest motiv intre om si animale nu este nici o diferenta fiziologica (trupeasca), ci una exclusiv de natura sufleteasca , pentru ca numai sufletul omului este spiritual (cugetator, rational, ganditor) si nemuritor. Nu trebuie sa confundam inteligenta cu ratiunea. Exista inteligenta artificiala, inteligente sunt si animalele, insa gandirea, cugetarea, ratiunea, este proprie doar omului pe Pamant. intalnim aceleasi sase simturi trupesi atat la om, cat si la animale: auz, vaz, miros, gust, tactil (pipait), echilibru. Sistemul nervos al trupului are un sistem senzorial dedicat fiecarui simt. Sfanta Scriptura nu intra in amanunte despre modul “cum” a aparut si s-a dezvoltat viata pe planeta noastra in toata diversitatea ei, ci spune doar ca Dumnezeu este cauza vietii si EL poarta de grija la toata creatia Sa, iar aceasta grija fata de creatie este numita pronie in limbajul teologic.
Ratiunea este facultatea logica a omului prin care observarea si analizarea datelor conduce la concluzii rationale, or animalelor nu li s-a dat aceasta capacitate, fiindca ele nu au vointa libera. in schimb, ele poseda inalte reactii instinctuale (bazate pe simturile trupesti), Creatorul, inzestrand fiinta (firea) animalelor cu anumite caracteristici specifice, cu simturi trupesti superioare, compenseaza lipsa lor de ratiune. Astfel unele animale au vazul mult mai bun decat omul, altele, mirosul, altele, gustul, altele, auzul, altele ,echilibrul, iar altele, simtul tactil (pipaitul). Retinem ca si animalele au suflet (insa nespiritual si pieritor), deci au sentimente. Astfel Sfantul Ioan Scararul spune: “Nimic nu este fara ordine si scop in imparatia animalelor, fiecare poarta intelepciunea Ziditorului si il marturiseste. Dumnezeu a daruit omului si animalelor multe insusiri firesti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea, caci pana si dobitoacele necuvantatoare se tanguiesc cand pierd pe vreunul de-al lor”.
Exista concordanta intre stiinta si religie in domeniul lor comun, anume cosmogonia, asa cum vom vedea si in capitolele urmatoare. Astfel, este o perfecta concordanta intre ordinea aparitiei vietuitoarelor pe Pamant. Atat stiinta, cat si creationismul biblic sustin ca viata animala a aparut intai in apa (moluste, pesti), apoi in aer (pasarile) si mai apoi pe uscat (animalele). Omul este ultima fiinta terestra (si dupa el nu mai apare nici o alta fiinta pe pamant), fiind astfel “cununa creatiei”.
Intrucat trupul tuturor vietuitoarelor, inclusiv al omului, este facut din pamant (materie, molecule, atomi), toate vietuitoarele sunt dotate cu structuri similare care sa execute procesele de baza ale vietii. La nivel celular si mai jos, la nivelul moleculelor care sustin si executa procesele elementare ale vietii biologice, toate formele de viata de pe Terra prezinta aceleasi molecule care permit functionarea organismelor vii. Indiferent de specie, polinucleotidele (precum ADN-ul si ARN-ul), polipeptidele (precum proteinele) si polizaharidele (precum amidonul si glucoza) sunt identice. ADN-ul, ARN-ul si proteinele au toate aceleasi formule chimice, in ciuda faptului ca exista sute de aranjari posibile ale elementelor structurale (proprietatea numita chiralitate). Toate formele de viata folosesc aceleasi patru molecule (adenina, citozina, timina, guanina) in cadrul structurii ADN-ului, desi puteau fi utilizate mai bine de o suta. Toate formele de viata se reproduc prin duplicarea moleculei ADN. Notiunea de acid dezoxiribonucleic (ADN) desemneaza una dintre cele mai complexe molecule organice, substanta care se gaseste in fiecare celula a corpului unei fiinte vii si care este esentiala pentru identitatea oricarui organism. Are rol de stocare a informatiei, continand instructiunile pentru construirea altor componente ale celulelor: moleculele de ARN, proteine etc. Segmentele ADN care poarta informatia genetica sunt numite gene. Proteinele prezente in cadrul tuturor formelor de viata de pe Terra contin aceiasi 20 de aminoacizi in cadrul structurii proprii, desi exista in jur de 400 care ar fi putut fi folositi.
Toate formele de viata de pe Terra partajeaza un cod genetic universal, parte a ADN-ului lor. Literele din structura spiralei ADN-ului, luate cate trei, formeaza instructiuni codificate care indica ce aminoacizi trebuie sa se combine pentru a forma o proteina. Fiecare specie de pe Pamant foloseste acelasi cod genetic pentru a indeplini aceasta functiune. Bacteriile folosesc exact acelasi cod pentru a produce proteine ca si noi, oamenii. Toate formele de viata de pe Terra folosesc aceleasi mecanisme metabolice. La toate formele de viata care au la baza celule prevazute cu nucleu, de la amiba la balena albastra, glucoza este metabolizata in aceiasi 10 pasi, in aceeasi ordine, folosind aceleasi 10 enzime.
Teoria evolutionista nu poate contrazice creationismul Sfintei Scripturi. Pe de o parte, sunt multe intrebari fundamentale la care evolutionismul nu poate raspunde, iar pe de alta parte, creationismul nu infirma faptul ca ADN-ul este cel care controleaza trupul oricarui organism viu de pe Pamant si nici nu spune ca ar exista vreo diferenta trupeasca (fiziologica) intre om si animale, intrucat trupurile acestora sunt facute de Dumnezeu din aceeasi materie: pamant.
Reamintesc ca Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti, deci Biserica Ortodoxa, marturiseste fara echivoc ca diferenta intre om si animale nu este nicidecum fiziologica (trupeasca), ci de natura sufleteasca, mai exact, doar sufletul omului este spiritual, asa cum am aratat mai sus. Doar omul are minte (gandire, ratiune, cugetare) si este nemuritor. Evolutionistii nu pot spune cum a aparut prima celula vie. Teoria evolutionista nu poate nega complexitatea ADN-ului care nu se poate “autoregla” pentru a ajunge la aceasta diversitate de forme de viata (caci, daca s-ar regla singur, ar insemna ca materia este inteligenta, ceea ce este absurd pentru orice om de stiinta), astfel stiinta poate vorbi mai degraba de o “reglare adaptiva” in baza unor legi clare impuse de “cineva”.
Stiinta nu poate spune nimic despre cum devine om un ovul fertilizat. Ce se intampla din momentul in care peretele unui ovul este penetrat de un spermatozoid pana in momentul in care o noua fiinta umana este formata, cu toate organele sale, functionand intr-o armonie si interdependenta uluitoare, reprezinta un proces de o complexitate incredibila care este dus la bun sfarsit aproape de fiecare data. Cum se intampla acest lucru, care este mecanismul celular care face ca, desi se porneste de o singura celula, sa se ajunga la multiple tipuri de celule, cu roluri diferite, desi toate au practic aceeasi informatie genetica este inca un mister pentru stiinta. Toate celulele dintr-un organism, oricat de complex, au la origine celulele nespecifice (generale) ale embrionului. Toate aceste celule nespecifice au acelasi set de cromozomi, ce contin informatiile genetice pentru “construirea” intregului organism. Dar, in procesul dezvoltarii embrionului anumite gene, sunt activate in anumite celule, pe cand in alte celule sunt activate alte gene. Cele mai multe dintre gene sunt, de fapt, inactive in cea mai mare parte a timpului. Genele produc proteine. Fiecare tip de celula (diferite acum prin genele declansatoare specifice) produc tipuri diferite de proteine. in acest fel, apare o diferentiere a celulelor. Celulele de acelasi tip se strang impreuna pentru a forma organele. in ultimii ani s-au facut cercetari asidue in determinarea mecanismului de specializare acelulelor. Maniera exacta in care are loc diferentierea celulara si mecanismul care declanseaza activarea unor anumite gene raman, deocamdata, nedeslusite.
Stiinta actuala nu poate spune la ce foloseste cea mai mare parte a ADN-ului. O singura celula umana contine aproximativ 2 metri de ADN. Dar numai 2 centimetri din cei 2 metri reprezinta gene, adica setul de instructiuni necesar pentru crearea proteinelor. Restul ADN-ului a fost denumit “junk ADN” (ADN inutil), pentru ca s-a considerat, la descoperirea acestuia, ca genele sunt suficiente pentru a explica totul in materie de mecanisme celulare. Cand s-a constatat ca numarul de gene din celula umana este de aproximativ 25-30 de mii, cu putin mai multe decat numarul de gene ale viermelui C. elegans, s-au nascut intrebari legate de sursa complexitatii omului: daca nu numarul de gene, atunci cine este responsabil pentru superioritatea omului intre vietuitoare? Pe de o parte, faptul ca ADN-ul fara gene s-a pastrat fara mutatii de-a lungul evolutiei este un indiciu al importantei acestuia. Pe de alta parte, studiile din ultimii ani arata ca mare parte din ADN-ul care nu contine gene, desi foarte bine conservat la mamifere, la om a suferit modificari. Astfel teoria evolutionista nu poate demonstra ca superioritatea omului fata de celelalte animale este de origine materiala. Reamintesc ca Sfanta Scriptura si dogma ortodoxa crestina spune clar ca superioritatea omului fata de animale este exclusiv datorata sufletului. si animalele au suflet, insa un suflet nespiritual (lipsit de ratiune si nemurire).
In concluzie, stiinta nu poate fi folosita nicidecum pentru a infirma existenta lui Dumnezeu sau a exclude pronia Sa in creatie. stiinta confirma multe aspecte ale creationismului. Evolutionismul este departe de a fi o teorie completa (asa cum este cea creationista care raspunde la toate intrebarile), caci nu poate raspunde la intrebarile fundamentale legate de viata. Astfel, stiinta ofera multe raspunsuri utile pentru omenire intrucat explica unele mecanisme ale dezvoltarii vietii pe pamant si rolul ADN-ului, insa, din nefericire, nu poate raspunde la problemele fundamentale ale originii vietii:
1. Cum a aparut viata?
2. Cum devine om un ovul fertilizat?
3. De ce ADN-ul fara gene s-a pastrat fara mutatii de-a lungul evolutiei?
4. De unde provine superioritatea omului fata de animale (intrucat nu este trupeasca)?
Noi, crestinii ortodocsi, stim ca Dumnezeu ne-a dat capacitatea sa intelegem lumea, universul, iar, in Duhul Sfant, sa cunoastem si lumea spirituala “chiar si adancurile lui Dumnezeu”[22] pe care “omul firesc nu le poate pricepe”[23]. stiinta confirma revelatia Sfintei Scripturi in ceea ce priveste viata biologica. Vom aminti doar cateva aspecte: toate organismele vii sunt facute din aceeasi materie (pamant, molecule, atomi) si, astfel, exista o stransa legatura fiziologica (trupeasca) intre ele (demonstrata fara echivoc de ADN). Viata a aparut intai in apa (moluste, pesti etc.), apoi in aer (pasarile), apoi pe uscat (animalele). si in cele din urma omul, ca cea mai complexa fiinta de pe Pamant.
Un organism este un sistem deschis care face schimburi de materie, energie si informatie cu mediul inconjurator, este “viu” si dispune de “viata” limitata (traieste o anumita perioada). Organism este orice individ (persoana) din cadrul unei specii care prezinta anumite caracteristici generale: o structura celulara (cu exceptia virusilor), reproducere, prezenta acizilor nucleici si a altor substante organice, procese metabolice, capacitatea organismelor de a face fata conditiilor externe in continua schimbare, astfel incat sa poata dobandi hrana si orice alt fel de resurse necesare pentru asigurarea energiei necesare continuarii vietii.
Subsistemele componente ale fiecarui organism sunt sisteme si aparate alcatuite din organe. Organele sunt alcatuite dintr-un ansamblu de tesuturi diferite. Țesuturile sunt alcatuite din celule de origine, forma, structura si functie comuna.
Organismele vii, atat cele vegetale cat si cele animale, nu au aparut toate simultan. Dumnezeu le-a facut pe toate cu intelepciune conform planului Sau, treptat, legandu-le prin legi precise unele de altele, de la organismele cele mai simple pana la cele mai complicate, asa cum reiese din revelatia Sfintei Scripturi. Privind din sistemul de referinta (temporal) al omului, apar pe rand (nicidecum toate in acelasi timp), la porunca lui Dumnezeu (si nu intamplator), din pamant (materie), intr-un mod bine organizat (si nu haotic), avand o stransa legatura biologica (trupeasca) intre ele, intai organismele regnului vegetal si apoi organismele regnului animal[24]. Astfel, vegetatia apare in ziua a treia, apoi mai tarziu in ziua a cincea apar intai vietatile din apa si apoi pasarile, iar abia in ziua a sasea apar vietatile terestre si inclusiv omul e facut in aceasta zi. Omul insa, desi are trup biologic din pamant (materie), asemenea vietatilor animale, nu apare la porunca lui Dumnezeu ci, asa cum am spus anterior, este singura creatura de pe Pamant facuta direct de Dumnezeu, atat cu trup cat si cu suflet rational (spiritual)[25]. Reamintim ca timpul este relativ, asa cum reiese clar si din Sfanta Scriptura (in Psalmul 89 o mie de ani este comparata fie cu o zi de 24 ore, fie cu o straja din noapte, adica 3 ore). Conteaza sistemul de referinta la care le raportam. Spre exemplu zilele creatiei din Sfanta Scriptura, pot fi de cateva secunde, privit dintr-un sistem de referinta, sau pot fi de miliarde si miliarde de ani privit din alt sistem de referinta. intocmai ca in filmele documentare de la televizor, cand este filmata o floare cum infloreste, iar mai apoi se vizioneaza filmul la o viteza mult mai mare, astfel incat noi vedem in cateva secunde ceea ce in “timp real” a fost filmat in saptamani. insa filmul se poate viziona si la viteza foarte mica si, astfel, putem vedea acest proces in miliarde de ani. Vom vedea in capitolele urmatoare ca Teoria Relativitatii demonstreaza ca nu exista sistem de referinta privilegiat, nu exista un timp absolut, ci fiecare observator are propria sa masura a timpului. Toate masuratorile, din orice sistem de referinta sunt corecte.
Dumnezeu este “Cel ce invata pe om cunostinta”[26], adica stiinta. Astfel, putem spune din adancul cugetului inimii “cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta”[27].
Eugen Gantolea
[1] Facerea 1,26.
[2] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4.
[3] Facerea 1,26.
[4] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4.
[5] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea II-a, cap 12.
[6] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea VI-a, cap 6.
[7] Psalmul 48,12,21.
[8] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea II-a, cap 12.
[9] Facerea 1,30.
[10] Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica, Cartea II-a, cap 12.
[11] Facera 2,7.
[12] Facerea 9,9-10.
[13] Evrei 4,12.
[14] Efeseni 4,23.
[15] I Tesaloniceni 5,23.
[16] I Corinteni 15,40-45.
[17] Ioan 6,63.
[18] Facera 1,26-27.
[19] Ecclesiaticul 12,7.
[20] Marcu 12,25.
[21] Matei 10,28.
[22] I Corinteni 2, 10.
[23] I Corinteni 2, 14
[24] Facerea 1,11-30
[25] Facerea 2,7; Facerea 1,26-27.
[26] Psalmul 93,9-10
[27] Psalmul 103,25
Sursa: crestinortodox.ro
