Al treilea păcat, care se întâlnește destul de des la copii, este invidia. Și față de combaterea acestui defect, părinții trebuie să arate un interes deosebit, încă de la început. Pentru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de lângă el. Inima sa tresare de tristețe, când confratele lui este fericit, și dimpotrivă, simte o mare bucurie și satisfacție, atunci când acesta este încercat de suferință. Îmi doresc, iubiții mei, să nu se găsească printre voi un astfel de om.
Trebuie așadar, să răspundem la întrebarea: Ce trebuie să facă părintii, ca să nu se dezvolte în inimile copiilor lor gelozia și invidia? Notați-vă următoarele cinci reguli:
Prima regulă: Să înăbusiți din timp orice apariție a invidiei.
Acest defect se manifestă și el în felurite moduri, în sufletul copilului. Le vom urmări cu ajutorul unor exemple, deoarece numai câteva sfaturi generale nu sunt de ajuns în acest caz. Dacă ,spre exemplu, la masă, copilul se grăbește să își întindă farfuria, deoarece se teme că până când îi vine rândul, mâncarea cea mai bună va fi deja împărtită celorlalti; dacă mănâncă repede, aruncând în jur priviri neliniștite, ca să apuce să ceară și a doua porție; dacă se uită supărat la farfuriile celorlalți, comparând portiile; dacă face comparație între rechizitele școlare, îmbrăcămintea sau jucăriile pe care i le-ați dăruit, cu cele ale celorlalți
frați, ca să vadă cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea deci, constituie diverse manifestări ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de perioada în care au apărut. Mai mult, în cazul în care copilul nu acceptă ceva ce i-ați dăruit, deoarece și fratele lui a primit exact același lucru, aceasta dovedește că invidia a prins rădăcini adânci în caracterul lui. Pentru toate aceste manifestări copilul trebuie sfătuit cu întelepciune, iar în cazul repetării, trebuie pedepsit cu asprime.
O altă formăde invidie, întâlnită foarte des la copii, este concretizată prin purtarea răutăcioasă. Și aceasta apare în diferite contexte. Astfel, în cazul în care copilul zâmbește răutăcios, când vede că fratele său este pedepsit, trebuie să primească și el îndată, aceeași pedeapsă. Dacă se vorbesc de rău unul pe celălalt, trebuie din nou pedepsiți cu asprime. Chiar și atunci când îl pârăsc pe fratele sau pe colegul lor, pentru o faptă rea săvârșită, având însă ca unic scop pedepsirea acestuia, trebuie să i se facă observație pentru răutatea sa. În general este bine ca acuzatiile copiilor să fie acceptate, numai în cazul în care mama, tata sau profesorul, i-au însărcinat pe acestia, să aibă grijă de cei mai mici decât ei. Însăși în aceste situații copiii trebuie sfătuiți, astfel încât să nu facă observațiile respective cu răutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai în scopul prevenirii păcatului.
A doua regulă: Nu provocati voi înșivă apariția invidiei în inimile copiilor vostri. Aceasta se întâmplă des mai ales atunci când părinții fac diferențe între copiii lor, nutrind o simpatie mai mare față de unul dintre ei. Pentru părinții creștini acest comportament este total greșit si inacceptabil. Au obligația să îi iubească pe toți copii lor la fel și să se comporte în același mod cu fiecare. Altfel, cu siguranță vor genera ei înșiși sentimentul invidiei, în inimile acelor copii, care se vor considera nedreptățiți. Fie că e vorba de mâncare, fie de îmbrăcăminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii nu trebuie tratat în mod special, ci toți să se bucure în mod egal de toate aceste bunuri. Acelasi echilibru trebuie să existe și atunci când este vorba despre lăudarea sau criticarea, mângâierea sau asprimea, răsplata sau pedepsirea copiilor: să nu îi iertăm copilului mic o faptă rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiți. Una dintre anecdote spune: odată a fost întrebată o mamă, care avea nouă copii, pe care dintre ei îl iubește cel mai mult. Aceea a răspuns: “pe acela care este plecat departe, până în momentul când se întoarce. Și pe acela care este bolnav, până când se face bine”. Câte consecințe nefericite poate provoca tratarea diferențiată a copiilor, o vedem și în cazul fratilor lui Iosif. Iubirea deosebităa tatălui său Iacov, fatăde el, a împietrit atât de mult inima celorlalti frati, încât, au hotărât să îl vândă ca sclav egiptenilor, după ce le trecuse prin gând chiar să îl și ucidă!
A treia regulă: Nu îi învățați pe copii să fie invidioși prin chiar exemplul vostru. Atunci când copii aud pe mama sau pe tatăl lor, că vorbesc tot timpul cu invidie și răutate față de apropiații sau rudele lor, criticându-i pe unii, fie pentru că sunt mai bogați decât dânșii, fie pentru că au o poziție social mai bună, ori altele ca acestea, este evident că în inima lor nevinovată va începe să prindă rădăcini păcatul invidiei.
A patra regulă: Învățați-i pe copiii voștri să urască și să condamne invidia, ca pe un păcat care îi provoacă o mare tristețe lui Dumnezeu. Invidia este un defect dezgustător, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv în viața omului, ci dimpotrivă, îi oferă numai amărăciune și îi otrăvește întreaga viață. Copiii trebuie ajutați să înțeleagă aceasta, precum și faptul că în fața lui Dumnezeu, invidia este unul dintre cele mai mari păcate. Trebuie să le explicați că invidia provine de la diavol. El a împrăștiat-o în întreaga lume. El a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau în rai Adam și Eva, a pus la cale căderea lor. Descrieți-le apoi copiilor cât de mult rău a adus invidia în lume: din invidie diavolul i-a corupt spre păcat pe proto-părinții nostri. Din invidie Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Din invidie frații lui Iosif l-au vândut pe acesta egiptenilor. Din invidie, în sfârșit, fariseii L-au condamnat pe Mântuitorul la moarte prin răstignire! Și alte exemple pe care le întâlniți în Sfânta Scriptură. Explicați-le că cel care este invidios, nu face altceva decât să îl imite pe diavol și de aceea va primi aceeași pedeapsă pentru faptele sale. Cea mai cuprinzătoare caracterizare a invidiei o întâlnim în cuvintele înțeleptului Solomon care spune: “Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat în lume și cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască” (Înțelepciunea lui Solomon 2,24).
Regula a cincea: Cultivați în sufletelor copiilor voștri, încă de la vârsta prunciei, virtutea opusă invidiei, bunăvoința, purtarea deschisă față de toți oamenii și în general iubirea față de aproapele, care este indicate și de cuvintele Domnului: ” Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea ,și proorocii” (Matei 7,12). Părinții trebuie atât prin cuvântul, cât și prin faptele lor să le inspire copiilor lor iubirea sinceră și lucrătoare către aproapele. Copii trebuie să îi ajute pe aceia care au nevoie de sprijinul lor. Să fie îngăduitori față de slăbiciunile altora. Să fie săritori și buni. Trebuie să urmeze cuvintelor Sfântului Apostol Pavel care ne îndeamnă: ” Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng” (Romani 12,15).
Să învețe, în sfârșit, să fie înțelegători față de defectele celorlalți și să îi îndrepte cu blândețe. Domnul dă poruncii de a îl iubi pe aproapele nostru, aceeași valoare, pe care o confer și poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. El a definit-o ca fiind virtutea după care vor fi recunoscuți ucenicii Săi, zicând: “Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13,35).
V-am arătat așadar, iubiți părinți, modurile principale prin care să învingeți și să scoateți din inimile copiilor voștri invidia și răutatea. Ați văzut cât de orb este acest sentiment, că el nu oferă nimic pozitiv vieții omului, ci doar îi otrăvește viata. Ați văzut ce păcat îngrozitor este, de vreme ce se opune poruncii de bază a creștinismului: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22,39). V-ați dat seama că invidia este un păcat diavolesc, deoarece provine de la cel viclean și îl face pe om să se asemene acestuia.
De aceea, părinților, păziți-vă de invidie voi înșivă și păziți-i și pe copiii voștri. Luptați cu hotărâre cu orice manifestare a invidiei, care apare în sufletul lor și nu provocați voi înșivă, printr-un comportament preferențial, invidia între copiii voștri. Arătați-le prin cuvântul și exemplul vostru cât de mult Îl întristăm pe Dumnezeu prin acest păcat. Cultivați, în sfârșit, în sufletele lor curate și deschise, virtutea bunătății, ca să devină și ei fii ai Tatălui celui ceresc, Care “face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni ,și trimite ploaie peste cei drepti și peste cei nedrepți” (Matei 5,45).
