E nevoie de puțină bunăvoință și de începutul smereniei. Care e începutul smereniei? Să renunți la știu eu mai bine! sau Vezi că am avut dreptate? sau De câte ori nu ți-am spus?…
Primul pas este renunțarea la dreptatea ta. Întreabă-te mai des dacă e chiar așa sigur că numai cum vezi tu acum e bine. Dacă nu cumva poate fi bine și ca tine, și ca el sau ca ea, și că pentru o conviețuire trebuie să fie loc de binele ambilor. Trebuie construit un bine comun, care uneori știrbește din „binele personal”.
Părerea mea este cel mai mare dușman al smereniei
Sigur că fiecare are o conștiință bazată pe impresii, pe păreri, pe credințe, pe convingeri, pe obișnuințe. Fiecare este, într-un fel, suma convingerilor și hotărârilor proprii.
Dar atunci când părerea și convingerea ta sunt obstacol și nu punte între tine și celălalt, atunci și-au pierdut cel puțin jumătate din puterea lor.
Dacă ai plecat la drumul în doi din dragoste și cu timpul dragostea nu s-a prăfuit, nu s-a tocit, ci a știut să descopere ce e mai frumos în celălalt și a prilejuit multe clipe minunate în comuniunea de taină a căsătoriei, cu siguranță știi și ce este smerenia, iar gândurile de față nu au ce-ți lămuri mai mult.
Dacă însă flacăra din început s-a redus, dacă celălalt, el sau ea, a devenit mai puțin important pentru tine, dacă există și certuri și tensiuni, mai dese sau mai rare, dar care apasă din ce în ce mai mult, cu siguranță atunci e nevoie de mai multă smerenie.
Repet: Eu am dreptate!, Părerea mea este mai bună!, Nu ți-am spus eu?, O să vezi tu! reprezintă cele mai mari obstacole în calea prieteniei și a dragostei din familie.
Deci, primul pas este să te întrebi de unde poți lăsa din dreptatea ta. Unde poate părerea ta să fie mai elastică, unde poți lăsa loc și pentru celălalt?
Ai pășit pe prima treaptă a smereniei când poți spune, fără falsitate: S-ar putea să ai dreptate sau Cred că putem găsi o soluție.
Pr. Șerban Tica, Cum poți fi smerit – Sfaturi practice pentru vremurile de azi, Editura de Suflet, 2011
