Părintele Evstratie se trăgea din Agrinio, dar s‑a născut în 1910 în satul Skutera Trihonidos, sat în care tatăl său era preot slujitor.
Părinţii săi, preotul Hristu Papahristu şi Teofana, erau foarte credincioşi şi evlavioşi şi păstrau cu acrivie tradiţia ortodoxă a Bisericii noastre.
Domnul i‑a chemat devreme lângă El şi astfel micul Evstratie a rămas orfan de timpuriu. Când el avea cinci ani, a rămas fără mamă, iar la vârsta de paisprezece ani fără tată. Cu toate acestea, adânca credinţă, evlavia şi dragostea pentru Biserică pe care i‑au sădit‑o părinţii săi l‑au ajutat să rămână credincios şi curat în sânul Bisericii. Nu numai că nu s‑a lăsat atras de lume în păcat, dar a şi cultivat şi şi‑a sporit dorinţa de a sluji Biserica ca preot.
Mult a ajutat la sporirea sa cea după Dumnezeu şi faptul că arborele său genealogic a avut preoţi evlavioşi şi vrednici, lângă care a trăit o viaţă duhovnicească şi şi‑a cultivat chemarea preoţească. Fratele tatălui său, Nicolae, era preot în Megali Hora, iar fratele mamei sale, arhimandritul Apostol Fafutis, cunoscut sub numele de „Papapostolis”, a fost clericul care prin jertfa şi prinosul său a izbăvit oraşul Agrinio.
Evstratie cunoştea pictura şi caligrafia; era un autodidact şi prin această artă îşi iconomisea înainte de a deveni preot cele necesare traiului. Şi acum se mai găsesc icoane pictate de el care împodobesc bisericile din împrejurimi.
Cu binecuvântarea Domnului şi‑a întemeiat o familie. S‑a căsătorit cu evlavioasa Teodosia cu care a dobândit şase copii, doi dintre ei adormind la vârstă pruncească.
Şi‑au crescut copiii întru învăţătura şi certarea Domnului, şi astfel cei trei fii au devenit teologi, iar doi dintre ei clerici. Fiica lor s‑a afierosit lui Dumnezeu.
Evstratie îşi iubea atât de mult copiii, încât era gata să se jertfească pentru ei. Era însă aspru şi neîngăduitor faţă de neorânduielile lor, pe care le făceau ca nişte copii.
În 1937 Evstratie a fost hirotonit preot de către Mitropolitul de atunci al Etoliei şi Akarnaniei, Preasfinţitul Ierotei. Avea în sufletul său o flacără şi o dorinţă nestăpânită de a sluji Biserica. Iar aceasta pentru că toată copilăria sa şi‑a petrecut‑o în Biserică. Slujea la trei parohii: Skutesiada, Eleofito şi Megali Hora, toate aparţinând eparhiei Trihonidos Agriniu. Slujirea sa preoţească era un neîntrerupt prinos adus la înfricoşătorul Jertfelnic şi sufletelor creştinilor. Credinţa sa fierbinte, dragostea sa pentru Dumnezeu şi pentru patrie, dragostea sa pentru Sfinţi, pentru Slujbe, păstrarea cu acrivie a tipicului Sfintelor Slujbe făceau din el un adevărat cleric ortodox.
Niciodată nu a îngăduit ca fiii săi să facă neorânduieli în Sfântul Altar. În privinţa televizorului nu a cedat niciodată şi nu l‑a băgat în casa sa. Adeseori spunea:
− Preotul şi televizorul nu se împacă deloc.
Liturghisea şi la sărbătorile aşa‑numite „mici” şi nu îngăduia să fie omis nimic din tipicul Slujbelor. A săvârşit Slujbele în fiecare zi, iar la sfârşitul vieţii le făcea în camera sa. Domnul i‑a dăruit şi o voce minunată şi cu ea Îl slăvea pe Dumnezeu zi şi noapte.
De‑a lungul slujirii sale preoţeşti a văzut multe minuni. El însuşi a fost izbăvit prin nenumărate minuni de la moarte, atunci când partizanii comunişti sau nemţii l‑au târât de mai mult de şase ori la locul de execuţie.
În 1959, pe data de 12 septembrie, Părintele Evstratie slujea în biserica cimitirului, închinată Adormirii Maicii Domnului, din Megali Hora. Biserica aceasta a fost construită în primele veacuri creştine (în secolul al VI‑lea). Când a început Utrenia, au venit doi fraţi care aveau familii. Unul dintre ei avea maxilarul deformat şi nu putea vorbi. Celălalt i‑a cerut Părintelui Evstratie să‑i spună dacă cunoaşte în Agrinio un medic bun. Atunci Părintele Evstratie i‑a spus:
− Rămâneţi aici, căci Maica Domnului este cel mai bun medic.
Şi într‑adevăr, au rămas şi minunea s‑a făcut. Când se cânta „În toate zilele Te voi binecuvânta”, stihul de la Doxologie, I. Nakos, bolnavul, a strigat cu putere: „Maica Domnului!” şi a alergat la icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi îndată s‑a vindecat.
În vara anului 1960 l‑a vizitat domnul P. împreună cu soţia sa şi i‑au spus necazul lor, şi anume că nu puteau să aibă copii. Părintele Evstratie le‑a spus:
− Nu vă temeţi! Să vă spovediţi cu sinceritate, să postiţi, să săvârşim Sfânta Liturghie, dacă puteţi să vă împărtăşiţi, şi Domnul va săvârşi minunea.
Peste patruzeci de zile femeia a rămas însărcinată.
În primăvara anului 1961 a fost o secetă cumplită. Locuitorii parohiei erau tulburaţi pentru că li se uscaseră culturile. Atunci Părintele Evstratie i‑a chemat şi le‑a spus:
− Să postim, să ne spovedim şi să facem procesiune cu icoana Maicii Domnului. Şi Dumnezeul nostru va da ploaie.
Aşa s‑a şi petrecut. Pe data de 29 mai 1963 s‑a făcut procesiune. Când a început procesiunea nici un norişor nu se afla pe cer, dar până s‑au întors la biserică, ploaia s‑a revărsat din belşug peste sat. Dar al lui Dumnezeu şi minune!
La 7 septembrie 1963, după Sfânta Liturghie, a venit un om pe nume Spiridon şi i‑a spus Părintelui Evstratie că omizile i‑au distrus trifoiul şi celelalte culturi. Atunci Părintele a mers cu el pe ogor şi a făcut Agheasmă. Vecinii lui Spiridon l‑au ironizat pentru aceasta. Dar la scurtă vreme după săvârşirea Agheasmei proprietarul ogorului a venit bucuros şi a spus că toate omizile au căzut într‑un jgheab cu apă.
Odată, pe când făcea Sfântul Maslu în casa sa din Megali Hora, au venit şi soţii A.L. cu copilaşul lor în braţe.
− Părinte, i‑au spus ei, însemnaţi‑l pe copil cu semnul Sfintei Cruci, căci este foarte bolnav. Binecuvântaţi‑l şi îndată îl vom duce la un medic din Agrinio.
Atunci Părintele Evstratie l‑a uns pe copil cu untdelemn de la Sfântul Maslu, iar apoi a spus părinţilor:
− Mergeţi la casa voastră! Copilul se va face bine.
Şi aşa s‑a petrecut.
La Părintele veneau şi mulţi care aveau duh necurat sau o înrâurire diavolească şi după ce le citea rugăciuni, se vindecau.
Multe animale, cai, oi etc., care erau pe moarte, de îndată ce Părintele făcea Agheasmă şi le stropea, se vindecau complet.
Nu puţine sunt cazurile în care, în timp ce ţăranii stropeau ogoarele cu multe substanţe ca să le scape de viermii ce le distrugeau, dar fără rezultat, de îndată ce Părintele Evstratie făcea Agheasmă, viermii dispăreau.
O femeie avea o alergie aflată într‑un stadiu atât de avansat, încât ajunsese într‑o stare gravă. Medicii nu au putut s‑o vindece şi atunci părinţii ei au mers la Părintele Evstratie.
− Ne vom ruga o săptămână, le‑a spus Părintele, şi Domnul va da vindecare.
Şi într‑adevăr, după o săptămână femeia bolnavă s‑a vindecat.
În timpul ocupaţiei germane Părintele Evstratie nu avea nici cele necesare pentru a‑şi întreţine familia. Pornea pe jos din satul Skutesiada ca să meargă la Agrinio să cumpere puţine alimente pentru cei doi copii ai săi pe care îi avea atunci. Pe drum se ruga Domnului ca să‑i dea ceva şi să poată cumpăra chiar şi câteva alimente. Rugăciunea sa era ascultată. Nu puţine sunt cazurile în care după o astfel de rugăciune găsea bani pe drum.
Şi‑a cunoscut de mai înainte ziua adormirii şi le‑a spus şi celorlalţi:
− Peste puţin voi pleca.
Ultimul tropar pe care l‑a cântat înainte de adormirea sa a fost: „Cine este Dumnezeu mare…”.
A adormit la 28 ianuarie 2000.
Lucru vrednic de însemnat este că, după mai mult de douăzeci şi patru de ore din clipa când sufletul său plecase spre Ierusalimul cel de sus, trupul său era încă cald.
Să avem binecuvântarea lui! Amin.
Extras din cartea Asceți în lume, Editura Evanghelismos – 2009.
