Aproape de mănăstirea aceea era un iezer în care trăia un crocodil care, ieșind adeseori din iezer, ucidea pe oamenii și pe dobitoacele ce le întâlnea în cale. Iar Grigorie eparhul, care era pus între anii 476-475; 476-491 de împăratul Zinon peste Alexandria, a pus străjer pe calea care mergea lângă iezer ca să nu lase pe nimeni să meargă pe cale, din cauza fiarei aceleia.
Iar egumenul, vrând să știe darul lui Dumnezeu cel ce era întru Teodor, l-a chemat și i-a zis: “Frate Teodore! Îmi trebuie apă din iezer. Deci să iei vasul cel de apă și să mergi să aduci”.
Iar ea, ca un bun ascultător, luând vasul, s-a dus. Străjerii i-au zis: “Să nu vii aici, părinte, la apă, că te va mânca fiara!” Dar ea le-a zis: “Părintele meu, egumenul, m-a trimis pe mine; eu voi îndeplini porunca”. Când a mers la malul iezerului iată crocodilul a venit și a luat-o pe ea pe spatele sale și a dus-o la mijlocul iezerului, iar ea, scoțând apă, iarăși fiara a adus-o la mal. Apoi, întorcându-se, a legat pe fiară ca din acea vreme să nu mai vatăme pe nimeni și îndată fiara a murit.
Străjerii, văzând acea minune, au spus egumenului și au înștiințat și în cetate pe mai marele cetății și toți au slăvit pe Dumnezeu, iar frații se minunau cum n-a vătămat fiara pe fericita și lăudau puterea ascultării.
Extras din Viețile Sfinților – Cuvioasa Teodora, care s-a nevoit în chip bărbătesc (11 septembrie).
