O stareţă capadociană din Taslik, care a trăit în Thiriopetra Arideias, pe nume Atena Gheorghiu Galanopulos, povesteşte următoarele, aşa cum le-a auzit de la bunica ei:
„Gospodinele din sat, atunci când se săvârşea Sfânta Liturghie, aduceau prescurile la Biserică în vremea când preotul se închina pentru Sfânta Liturghie, iar apoi se întorceau acasă ca să-şi pregătească copiii şi să meargă toţi împreună la Sfânta Liturghie.
Într-un an, era ajunul Bobotezei în timpul căreia se săvârşeşte Liturghia Marelui Vasilie, bunica mea s-a trezit, dar rămânea în pat şi întârzia să meargă la Biserică. Deodată s-a deschis uşa camerei şi Sfântul Vasilie, înalt, purtând veşminte albe, şi i-a spus: «O astfel de zi ai găsit ca să te odihneşti?» şi i-a dat o palmă. Urmele degetelor i-au rămas pe obrazul până la sfârşitul vieţii.
De atunci bunica mea cinstea această zi în mod deosebit şi sfătuia şi pe altele să nu întârzie să meargă la Biserică”.
Extras din Asceți în lume – Ierom. Eftimie Athonitul, Editura Evanghelismos.
