Stareţul Paisie către Sfântul Arsenie:
„Oricât m-aș osteni eu, dacă nu faci pe intermediarul, semnalele mele sunt zero – 0 – (mulţi paraziţi). De aceea, fă ceea ce mi-ai făcut atunci. Dacă nu mă vei auzi din pricina păcatelor mele, nu este drept să se chinuiască lumea din pricina mea, ci pe mine să mă pedepsești în felul tău, ca un Părinte bun. Părintele meu, Părintele meu, Părintele meu”
Textul a fost scris de către Stareţul Paisie la începutul Psaltirii sale. Prin propoziţia: „Fă ceea ce mi-ai făcut atunci”, se referă la următorul fapt care s-a petrecut în 1971: Stareţul a văzut că se afla pe un câmp mare, unde avea ca sarcină să secere „o mică bucată”, iar în cealaltă parte era clădirea Transmisiunilor, în care avea „un mic birou cu o muncă responsabilă”. De aceea, secera puţin, după care dădea fuga la birou, pentru a transmite semnalele care se adunaseră. Dar de fiecare dată când se întorcea la birou, afla acolo un ofiţer care transmitea semnalele. Acel ofiţer i-a spus că este Sfântul Arsenie. De asemenea, prin cuvintele „Părintele meu, Părintele meu, Părintele meu”, Stareţul se referă la altă întâmplare (care s-a petrecut tot în 1971), cân l-a cercetat Sfântul Arsenie și l-a umplut de atâta „dulceaţă și veselie cerească”, încât, atunci când Sfântul a plecat, Stareţul a început să strige: „Părintele meu, Părintele meu, Părintele meu”. (Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, p. 34-37).
Extras din Despre rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
