Părinți și copii

Starețul, când era acuzat că vatămă Biserica prin faptul că nu primește vrednicia de episcop, ca apolo­gie pentru lucrarea sa, dezvăluia una din cele mai mari ofrande pe care a adus-o Bisericii. Faptul că a convins multe perechi, care hotărâseră să nu facă mai mult de unul sau doi copii, să dobândească și alții.

*

Starețul nu mustra pe părinți pentru micile neorânduieli ce le făceau copiii lor în timpul diferitelor slujbe. Ci dimpotrivă, accentua:

– Cum este logic, pe deoparte, să cerem de la pă­rinții evlavioși să facă copii și pe de alta, să le interzi­cem să vină cu ei la Biserică?

Odată, un puști și-a exprimat entuziasmul când l-a văzut pe Stareț și a spus părinților lui:

– Părintele acesta și lasă și dă!

Se referea la faptul că Starețul îl lăsa să facă micile lui zburdălnicii fără să-l certe și-i dădea și câte-o cio­colată.

În sertarul mesei unde mărturisea Starețul avea întotdeauna ciocolate, absolut necesare pentru cei mici, care mergeau să-i spună păcatele lor: că au înțepat pe frățiorul lor sau că i-au furat trei bucăți de cartof prăjit din farfurie. Starețul, îndată ce aceia îngenuncheau sub epitrahilul său, le citea rugăciunea de iertare.

*

Nicio vârstă n-a rămas lipsită de grija părintească a Starețului.

„Într-o dimineață, își aduce aminte un fiu duhovnicesc de-al său, i-am telefonat și l-am întrebat dacă mă poate primi pentru puțin.

– Dacă vrei, vino înainte de ora unsprezece, ca să te văd pentru puțin. La ora unsprezece aștept pe mi­tropolitul… care va rămâne destul ca să discutăm o oarecare problemă.

Am mers către ora zece și jumătate. Mi s-a spus:

– Are pe cineva în biroul său în momentul acesta. Așteptați puțin.

După vreo douăzeci de minute se deschide ușa și iese Starețul însoțit de doi copii, un băiat și o fată, între zece și doisprezece ani. M-a văzut și mi-a spus:

– Bine ai venit! Hai înăuntru!

Copiii i-au sărutat mâna și au plecat. Dar fiindcă eu eram învăluit de gânduri, Starețul mi le-a împrăștiat zicând:

– Săracii copii! Sunt roadele unei familii care în aceste clipe se destramă.

Această întâlnire de câteva minute mi-o aduc aminte mai bine decât altele ce au ținut poate și ore”, spune povestitorul întâmplării.

Extras din cartea Crâmpeie de viață Arhim. Epifanie Teodoropulos, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Ne pare rău, dar momentan nu se poate înregistra un mesaj în mesageria vocală a abonatului

Next Post

Evanghelia zilei (Matei 10, 32-36; 11, 1)

Related Posts
Total
0
Share