Un om, ajuns în Rai, I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o.
Dumnezeu i-a înfăţişat-o ca şi când ea s-a desfăşurat pe nisipul unei plaje.
Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de paşi pe nisip, ale lui şi ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă, erau numai două urme.
Mâhnit, omul I-a spus lui Dumnezeu:
“De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?”.
Acesta i-a răspuns: “În clipele de suferinţă erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe braţe”.
