Spunea Avva Nichita despre doi oarecare frați că s-au unit, vrând să locuiască împreună.
Și a socotit unul întru sine:
– Orice va voi fratele meu, aceea să fac.
Asemenea și fratele celălalt a socotit că:
– Voia fratelui meu voi face.
Și au trăit ani mulți cu multă dragoste. Dar, văzând vrăjmașul, s-a dus să-i despartă și, stând în tindă, se arăta unuia ca un porumbel, iar altuia ca o cioară.
Și zice unul:
– Vezi porumbelul acesta?
– Zice acela:
– Cioară este.
Și au început a se certa, altul alta zicând. Și, sculându-se, s-au bătut până la sânge, spre cea mai desăvârșită bucurie a vrăjmașului și s-au despărțit.
Iar după trei zile s-au trezvit, venindu-și în fire și, făcându-și metanie între ei, mărturiseau ceea ce fiecare din ei socotea pasărea cea văzută. Și, cunoscând războiul vrăjmașului, au rămas până la sfârșit nedespărțiți.
Extras din Patericul egiptean – Avva Nichita.
