La vârsta de cinci ani, după mărturia mătușii Alexandra, mergea regulat la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe ale Bisericii, împărtășindu-se cu Sfintele Taine și postind ca și cei de vârstă matură.
În vremea aceea era foarte slab și într-o Duminică dimineața mătușa lui a încercat să-l convingă să bea un pahar cu lapte înainte de a merge la Biserică. Micul Eteoclis s-a împotrivit cu tărie și a dojenit pe mătușa sa cu cuvintele:
– Ce să facem la Biserică cu stomacul plin? Cum ne vom ruga? Cum vom lua anaforă? Vom merge numai ca urechile noastre să audă?
***
În aceeași vreme, la un nou îndemn al mătușii sale de a bea un pahar cu lapte într-o miercuri dimineața, mai înainte de a merge la grădiniță, Eteoclis s-a împotrivit mai tare. A alergat și a îngenuncheat înaintea Icoanelor spunând:
– Dumnezeul meu, dacă mătușa îmi va mai spune altă dată să beau lapte miercurea sau vinerea, ia-i glasul și dă-i picioarele! (căci mătușa lui avea probleme cu picioarele).
Mătușa lui însă, după cum era și firesc, s-a înfricoșat auzind această rugăciune de copil.
Extras din cartea Crâmpeie de viață – Arhim. Epifanie Teodoropulos, Editura Evanghelismos.
