Ieremia s-a născut cu probleme fizice și cu un handicap mental. Avea o boală care ii lua puțin câte puțin viață. Chiar și așa, părinții lui au încercat să-i ofere o viață normală trimițându-l la școală. La 12 ani Ieremia era în clasa a doua. Învățătoarea era vizibil deranjată de el, pentru că mereu îi ieșea saliva din gură și scotea gemete. A discutat cu părinții, le-a spus că ar trebui să-l dea la o școală specială, căci între el și ceilalți copii din clasă era o diferență de cinci ani. Dar părinții lui au implorat-o să-i înțeleagă, căci Ieremia se obişnuise cu acea şcoală şi ar fi fost traumatizant pentru el să-l mute în alt colectiv. Învățătoarea a încercat să-i înțeleagă, deşi prezența lui Ieremia în clasă îi deranja pe colegii lui. Dar gândindu-se mai bine, şi-a dat seama cât de greu trebuia să le fi fost părinților lui. Și s-a străduit mai mult.
Primăvara se apropia și copiii au început să vorbească despre Paște. Învățătoarea s-a hotărât să le dea o temă legată de aceasta sărbătoare. A dat fiecaruia câte un ou mare de plastic și le-a spus: „Vreau să le duceți astăzi acasă, iar mâine să mi le aduceți înapoi cu ceva înăuntru care să reprezinte o viață nouă.” „Da”, au răspuns copiii emoționați. Numai Ieremia nu spunea nimic, ci doar se uita fix la dânsa. Nici măcar nu mai scotea gemetele sale obişnuite. Oare înțelesese ce le spusese despre moartea şi învierea lui Iisus?
A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerăbdători să vadă ce pusese fiecare în ou. Învățătoarea le-a adunat pe toate într-un săculeț de pânză și apoi a început să le deschidă pe rând. În primul a găsit o floare. O fetiță a ridicat mâna și a strigat: „Este al meu.” „Foarte bine” – a spus învățătoarea – „o floare este fără îndoială semnul unei noi vieți. Când plantele răsar din pământ, ştim că se apropie primăvara”. În altul a găsit un fluture din plastic, care părea adevărat. „Excelent. Ştim cu toții cum o larvă care pare o omidă urâtă, se transformă într-un fluture superb”. Fetița care adusese acest ou zâmbea fericită. Apoi învățătoarea a deschis un al treilea ou. Dezamăgită, a oftat. Oul era gol. Învățătoarea l-a pus deoparte fără să spună nimic, pentru că bănuia că este oul lui Ieremia și nu dorea să-l facă de râs. Atunci copilul a întrebat: „Dar despre oul meu de ce nu spuneți nimic?” „Pentru că este gol…” Ieremia a privit-o drept în ochi pe învățătoare și i-a spus: „Și mormântul lui Iisus era gol…”.
Timpul parcă s-a oprit în loc. După un moment, învățătoarea a întrebat: „Dar ştii de ce era mormântul gol?”. „Desigur” – a răspuns Ieremia – „Iisus a fost omorât şi pus în mormânt, dar Tatăl Său L-a înviat”.
Când s-a sunat de pauză, copiii au fugit în curte. Invățătoarea a rămas în clasă şi a început să plângă. Inima i se înmuiase.
Trei luni mai târziu Ieremia a murit. Toți au fost surprinși când au văzut pe mormântul lui Ieremia 19 ouă de plastic. Toate erau goale.
[Publicat in Apostolia nr. 49, aprilie 2012. Sursa: www.skywriting.net // Traducere: Bogdan Grecu]
