Predarea religiei on-line, oportunitate misionară sau alienare a conștiinței?

Vivat academia! Vivant professores! Predatul de la distanță prezintă aspecte pozitive, dar și negative. Unul dintre avantaje este posibilitatea de a le arăta elevilor, prin funcția „Share Screen”, o icoană bizantină, al cărei simbolism poate fi apoi explicat de către profesor. De asemenea, scurta audiție a unui tropar îi poate familiariza pe copii cu muzica psaltică. Accesarea în timpul orei on-line a manualelor digitale, de pe manuale.edu.ro, prezentarea unor filmulețe precum cele din seria „Minutul de Religie“ sau „Ora de Religie“ și vizionarea unor desene animate ortodoxe („Serafima“, subtitrat în limba română) pot constitui prilejuri de evanghelizare și chiar de catehizare a elevilor.

Predarea, totodată, prin intermediul platformelor Zoom, Google Meet sau Microsoft Teams le permite părinților și altor apropiați ai copiilor să asiste și ei la lecții, inclusiv la cele de religie. Astfel, odată cu închiderea școlilor, Cuvântul lui Dumnezeu ajunge și la adulți prin simplul fapt că aceştia își supraveghează copiii. Aceasta reprezintă o oportunitate misionară pentru profesorii de religie. „Nimic nu este întâmplător; totul este proniator”, mărturisea pr. prof. Constantin Galeriu, ceea ce este valabil și pentru declararea anului 2020 ca An omagial al pastorației părinților și copiilor. Cu adevărat, atât la sfârșitul anului școlar precedent, cât și în acest început de semestru, mult mai mulți părinți și bunici au putut fi prezenți la ora de religie, spre deosebire de momentele când copiii vin fizic la școală și nu au acces la ceea ce li se predă decât verificând caietul.

Paradigme

Există două istorisiri vechi-testamentare ce pot constitui paradigme explicative pentru modul în care copiii, și nu numai, se raportează la mediile tehnologice actuale: cea despre Turnul Babel (Facerea 11, 1-9), respectiv vițelul de aur (Ieșirea, cap. 32). Iluzia demiurgică generată de aderarea la logica de tip tehnologic poate fi evidențiată prin referire la îndrăzneala lui Nimrod de a construi, pe teritoriul Irakului de azi, un Turn (Babel), care să urce până la ceruri. Din cauza acestei protosecularizări de la sfârșitul mileniului III î.Hr., apar limbile străine ca pedeapsă a vieții înstrăinate de Dumnezeu. Și noi ne încredem peste măsură în tehnologiile informaționale, însă navigarea pe internet fără un scop precis, cu orele, generează risipirea minții.

O a doua paradigmă biblică, sugestivă pentru raportarea idolatră la noile tehnologii (aflate în prezent în curs de implementare în procesul educațional), este cea referitoare la idolul construit de către Aaron în timp ce fratele său mai mic (Moise) se afla pe Muntele Sinai pentru a primi Decalogul (Cele 10 Porunci). Îndelungata ședere a Sfântului Proroc Moise a făcut ca poporul ales, Israel, să-și piardă răbdarea și să apeleze la o formă mai facilă, de pseudo-religiozitate, idolatria. Și noi ne amăgim că putem dobândi de pe internet o cunoaștere mai temeinică decât prin lecturarea unei cărți ori prin rugăciunea săvărșită cu asumare.

Potrivit Noului Testament, orice profesor de religie a primit de la Domnul Hristos mandatul de a-i învăța pe copii „să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). Mântuitorul Însuși ne poruncește: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Matei 19, 14). Totodată, El ne asigură că: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Încercând să le arăt elevilor că, potrivit poruncii dumnezeiești: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16), toți suntem chemați la sfințenie ca la adevărata împlinire a umanului, un elev de clasa a VI-a a izbutit să cristalizeze într-o frază extrem de concisă ceea ce eu m-am străduit să predau o întreagă oră – „sfinții nu sunt super-oameni; sunt oameni super”. O altă elevă de clasa a III-a mi-a spus că prin Spovedanie „Dumnezeu ne iartă păcate mari, dar pe noi, dacă ne atinge cineva cu un deget, îl ținem minte și nu-l mai iertăm toată viața”.

Buna educație

Economisirea timpului petrecut pe drumul către școală este binevenită (cu toate că te expune la sedentarism), copiii având posibilitatea să stea la bunici (la țară sau la munte) și de acolo să participe la orele on-line. Totuși, în mediul rural, o bună parte dintre elevi nu au acces la internet, ceea ce este valabil și pentru unii copii de la orașe. Aceștia vor rămâne neșcolarizați pe perioada închiderii școlilor. Având în vedere că părinții lor sunt la serviciu în timpul zilei și nu îi pot supraveghea, ei riscă să înceapă un mod de viață vicios (mai ales cei de gimnaziu și liceu). Totodată, profesorii în vârstă se adaptează mai greu la predarea on-line. Acestea sunt doar câteva dintre dezavantajele predării de la distanță.

Digitalizarea societății are consecințe nefaste chiar și pentru elevii care pot participa la lecțiile on-line. Pe lângă faptul că expunerea continuă la ecrane (de telefon, laptop, tabletă, televizor etc.) generează oboseală psihică, o parte dintre elevi se joacă la computer chiar în timpul orelor on-line. De fapt, chiar și pentru cei care sunt atenți și participă la lecție, rezultatele învățării de la distanță sunt nesemnificative în comparație cu cele ale orelor ținute în școală. În contextul sistemului tehnologic actual, mediul virtual și televizual influențează negativ viața trăită în plan personal și comunitar. Din cauza hiperco­nectivității actuale, existența este secvenția­lizată, iar bucuria vieții reale este înlocuită de alienarea conștiinței, care este generată de raportarea de tip idolatru la tehnologia informației. Astfel, ne înstrăinăm de relațiile directe, de răgazul pentru reflecție și de comuniunea cu Dumnezeu-Omul – Iisus Hristos.

Cum putem noi să le transmitem copiilor bucuria comuniunii cu Domnul Hristos? Rugându-ne: „Doamne, luminează-mă!” și amin­tindu-ne inspiratele cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă vei întipări în sufletul lui încă fraged învăţăturile cele bune, nimeni nu va putea să i le desprindă; ele se întăresc ca şi sigiliul aplicat pe ceară. Copilul, când e mic, tremură, se teme şi are respect şi de chipul tău, şi de cuvintele tale, şi de tot ce faci. Întrebuinţează cum trebuie superioritatea ta. Tu eşti cel dintâi care te vei bucura de bunătăţi dacă ai un copil bun, şi apoi Dumnezeu. Prin educarea copilului tău lucrezi pentru tine însuţi. Se spune că mărgăritarele, îndată după prinderea lor, au înfăţişarea unei picături de apă. Dacă cel care pescuieşte perla este un om iscusit, pune picătura în palmă şi mişcă podul palmei întorcând picătura până ce devine rotundă şi tare; după ce i s-a dat această formă, nu mai este cu putinţă să i se mai dea alta. Ceea ce este fraged şi încă n-a căpătat o formă tare poate lua orice formă, pentru că este uşor de schimbat în altă formă; celui care este tare însă, şi a primit tăria în natura sa, nu-i este uşor să iasă din natura sa şi să se schimbe în altă formă” (Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, pp. 20-21).

Vlad Adrian Ghiță- profesor la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București.

Sursa: http://ziarullumina.ro