Din nefericire, există oameni care merg chiar și cu satana pentru a reuși ceea ce voiesc.
Se spune că era mai demult un cunoscut vrăjitor tămăduitor a semnat un contrat de prietenie cu diavolul, care alerga la acela, oricând și la orice trebuință îl chema. Totdeauna îi făcea hatârul.
Într-o zi vrăjitorul i-a spus satanei:
– Vreau să mă ajuți să ajung ministru.
Atunci satana i-a spus:
– Da, te ajut. Și iată cum. Eu voi merge și voi intra în urechea fiicei împăratului și o voi face să fie bolnavă și să sufere durere. Nimeni nu o va putea face bine. Atunci te vei arăta tu, te vei face că o tămăduiești, iar eu voi ieși din ea. După care tu vei cere de la împărat orice vei vrea și acela îți va împlini dorința ta.
Așa s-a și făcut. Înrâurirea satanică a făcut ca fiica împăratului să sufere dureri cumplite, fără ca cineva s-o poată vindeca. Numai acela a făcut-o, chipurile, bine. Și astfel împăratul, ca să-i mulțumească, l-a făcut ministru.
Însă nu a trecut multă vreme că a avut loc un complot. L-au prins atunci și pe acest ministru și l-au osândit la spânzurătoare. Fiind pe eșafod, îl chema cu nerăbdare pe prietenul său, satana. Dar acela care întotdeauna venea în grabă, acum întârzia. Chema, striga, implora, dar satana nu se vedea. Dar iată că în ultimele clipe îl vede venind de departe, cu un sac plin în spate.
– Hai, vino, că pier!, i-a strigat vrăjitorul.
Și satana, venind lângă el, golește la picioarele prietenului său sacul, care era plin de papuci rupți, și-i spune:
– Îi vezi pe aceștia? I-am stricat în toți anii aceștia ca să te pun în ștreang. Acesta este sfârșitul tău. Ajutor nu mai ai de la mine.
Cu adevărat, frații mei, satana nu se face niciodată prieten cu oamenii. Să înțelegem bine aceasta. Pentru că el este „ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr… căci mincinos este” (Ioan 8, 44), spune Sfânta Scriptură. Iar poporul spune: „Cele pe care cu diavolul le aduni, cu diavolul le și risipești”.
Sursa: „Înșelări și Adevăruri”, de Mitrop. Ghermanos de Ilia.
