Privegherea întru cunoștință

Astăzi vă voi vorbi despre folosul privegherii întru cunoștință. Așa cum un tată după trup îl învață tainele meșteșugului pe copilul său, astfel încât să devină un meșter la fel de priceput, tot astfel este și datoria fiecărui părinte duhovnicesc să îi învețe pe copiii săi chipul și metoda privegherii.

La fel și părintele meu duhovnicesc, fericitul meu Stareț, ne-a învățat cum să priveghem în chilie. Desigur, ne spunea lucrările sale, numai cu scopul de a cunoaște și noi din experiența Starețului, cum să priveghem după Dumnezeu. Întotdeauna ne accentua să luăm aminte la priveghere și ne repeta ceea ce spunea Sfântul Isaac Sirul: „Pe cel ce priveghează întru cunoștință, să nu-l privești ca pe un om, ci ca pe un înger al lui Dumnezeu”.

Și toți Sfinții Părinți ne-au vorbit despre cât de mult îl înnoiește lăuntric pe monah privegherea. Stăruiau în a-i îndemna pe monahi să privegheze în chiliile lor, ca să sporească duhovnicește. Ne-au lăsat o învățătură foarte prețioasă, despre folosul privegherii întru cunoștință și al liniștirii în chilie.

Această priveghere în duh (nu doar privegherea în sensul sec al cuvântului), privegherea după Dumnezeu cu trezvie și rugăciune, dăruiește mari harisme monahului silitor. Cu aceasta, după Sfinții Părinți, monahul capătă ochi de Heruvim și prin Harul lui Dumnezeu, care îl adumbrește pe cel ce priveghează, sufletul devine îngeresc. Devine atât de treaz, încât vede de departe pe demoni, care meșteșugesc cu viclenia lor să doboare pe nevoitor. Vede și cea mai mică mișcare a patimilor și astfel apucă mai înainte și ia măsurile necesare.

Are, desigur, osteneală, deoarece se luptă cu somnul și cu demonii care vin să strice lucrarea de trezvie, răscolind patimile și mai ales răspândirea. Monahul se ostenește cu plecările de genunchi, să-și adune mintea răspândită, să 0 scoată din meteorism, ca să o conducă la Mintea cea mai presus de lume și să o unească cu Dumnezeu. Și astfel, cu această unire să creeze în adâncul sufletului său simțirea lui Dumnezeu, care este mai presus de orice înțelegere.

Cortul lui Dumnezeu, palatul Său, potrivit teologilor și a Sfântului Dionisie Areopagitul, este Norul cel mai presus de lumină. Din acest Nor mai presus de lumină Îngerii primesc tainele lui Dumnezeu, fiindcă El descoperă neîncetat Sfinților Săi Îngeri (și încă nu a început descoperirea Sa).

Cort al lui Dumnezeu însă devine și inima omului. Când se curățește de patimi și neputințe, atunci Dumnezeu sălășluiește în această inimă. Atunci inima se bucură și se veselește; iar împreună cu inima și trupul, căci, potrivit Sfinților Părinți, participă și trupul împreună cu inima la Harul lui Dumnezeu. „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Inima Îl simte viu pe Dumnezeu și atunci se veselește, se desfătează împreună și trupul. Și astfel, omul devine locaș al lui Dumnezeu.

Monahul fără priveghere întru cunoștință și fără rugăciune și trezvie în timpul zilei nu se învrednicește de cinstea acestei harisme dumnezeiești, care îl umple de har și îl împodobește îngerește. Așadar, din toate acestea tragem concluzia că fără priveghere și trezvie în viața monahală, monahul rămâne lipsit de aceste harisme înalte ale lui Dumnezeu.

De priveghere se tem demonii. Pe monahul silitor îl urăsc mult, fiindcă nu vor ca omul să revină prin renașterea duhovnicească la prima stare de dinainte de cădere. Deoarece monahii vor lua locul pe care l-au avut aceștia, când erau lângă Dumnezeu, își pun toată puterea în lucrare să împiedice pe orice monah, ca să nu privegheze și ca să-l doboare cu nepăsarea sau cu somnolența ori cu răspândirea sau cu orice altceva.

De aceea, având în vedere acest scop al demonilor, este nevoie din partea noastră de nevoință. Să o facem cu râvnă, să luăm metanierul, să începem binecuvântata Rugăciune a lui Iisus, să cugetăm la cele dumnezeiești cu multă smerenie și curăție a inimii. Harul lui Dumnezeu, care întotdeauna pe om este gata să-l adumbrească și să-l preschimbe lăuntric, va veni și va da sens rugăciunii și studiului.

Fragment din cartea Arta mântuirii – volumul 2 – Cuviosul Efrem Filotheitul, care va apărea la Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 6, 46-49; 7, 1)

Next Post

Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie; Sfântul Mucenic Oprea; Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel

Related Posts
Total
0
Share