Cu mulți ani în urmă, în Sfântul Munte era un arhiereu, pe nume Ierotei. Acesta a venit din Asia Mică și Patriarhia Ecumenică l-a pus în Sfântul Munte ca să facă hirotonii etc. Era un arhiereu sfânt, în chipul Sfântului Nicolae, un binecuvântat om al lui Dumnezeu. De la acest arhiereu m-am învrednicit să primesc preoția. Acest om, un bătrân de 80 de ani, la privegherile de 15 ore ce le făceam în biserică nu stătea deloc în strană. Din tronul arhieresc cobora în strană, dar rămânea tot în picioare. Și la Liturghia care urma și care dura 3 ore, după slujba îndelungată a Utreniei, stătea tot în picioare. Îi puneam un fotoliu să se așeze și nu voia. Spunea: „Maica Domnului încă nu m-a obosit”. Și spunea aceasta, chiar dacă tremura tot din pricina oboselii.
Așadar, acest sfânt Arhiereu ne-a spus că a văzut pe împăratul adormit Ioan, care va învia, atunci când va fi al Treilea Război Mondial. Și buzele arhiereului și ale preotului nu spun minciună. Pe atunci trăia și sfântul și fericitul meu Stareț și toată obștea noastră l-am dus pe arhiereu la bisericuța noastră și îi puneam întrebări, iar el ne răspundea. Le-am auzit cu urechile noastre. Ne-a spus adevărul: „Există acest Împărat adormit, care va învia!”.
Îi spuneam:
– Când va fi aceasta, sfinte arhiereule al lui Dumnezeu?
– Când va fi al Treilea Război Mondial. Dreapta sa ține mânerul sabiei, care se află încă în teacă. Și se spune că atunci când va ieși din teacă, va fi acest Război Mondial.
Noi, din curiozitate, îi spuneam:
– Preasfințite, cât din sabie a mai rămas în teacă?
– Puțini centimetri au mai rămas.
Și în continuare Sfântul Cosma Etolianul spune că va împărăți acest sfânt Împărat, Ioan timp de 33 de ani. Viața din acești ani va fi paradisiacă pe pământ, atât cât privește bunătățile pământești, cât și credința. Și atunci se va împlini cuvântul Evangheliei care spune că va fi o turmă și un păstor.
După moartea naturală a acestui sfânt Împărat va veni prăbușirea fericirii, atât a vieții duhovnicești, cât și a celei materiale. Deoarece oamenii vor fi puțini, iar bunătățile multe, va începe să se piardă frica lui Dumnezeu, va urma o mare lepădare de Dumnezeu, va începe prăbușirea vieții morale, oamenii vor deveni nestăpâniți în desfătarea plăcerilor și vor deveni trup, precum în zilele lui Noe, când a venit potopul și i-a pierdut pe toți. Lipsa fricii dumnezeiești și lepădarea de Dumnezeu vor aduce lipsirea de Harul dumnezeiesc și ca rezultat va urma lipsirea de bunătăți ca părăsire, ca răspuns din partea lui Dumnezeu.
Și atunci se va arăta Antihristul, care va propovădui credința în el, că el este Mesia și că el este singurul care va ajuta și va mântui neamul omenesc de la distrugere și nefericire. Atunci puținii preoți, temători de Dumnezeu, împreună cu puținii creștini, care vor mai rămâne credincioși, ca să scape de pecetluirea fiarei, vor fugi în munți și în peșteri, luând cu ei puțină sare. Iar cei care vor mărturisi credința în Hristos, vor suferi o mucenicie înfricoșătoare, care în vremurile de apoi va fi mai slăvită decât cea a Sfântului Gheorghie sau cea a Sfântului Dimitrie.
Atunci vor învia și marii Sfinți, care nu au pătimit moarte firească, Enoh și Ilie. Vor da mărturia lui Iisus, vor fi chinuiți de Antihrist și astfel vor primi mucenicia și vor urma pe ucenicii care au pătimit sfârșit mucenicesc. Iar după acestea va urma sfârșitul lumii și Judecata cea Mare a întregului neam omenesc.
Această stare pe care o trăim astăzi și pe care o vor trăi oamenii după acestea, arată că sfârșitul este aproape. Și de vreme ce este aproape, trebuie și noi să ne apropiem de Dumnezeu, să ne învrednicească să trăim cu simțirea inimii Patimile Sale, ca să se aprindă în inima noastră dragostea lui Hristos. Căci dacă Îl iubim pe Hristos, această dragoste va cuceri lumea, va înfrânge puterea satanei, va birui toate greutățile și va deschide ușile Raiului. Când va veni dragostea lui Dumnezeu în noi, nici greutăți, nici mucenicii, nici răstigniri nu-l vor mai îngreuia pe om.
Să păzim, așadar, fiii mei, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, să ne silim, fiindcă avem nevoie de dragostea și de harul lui Dumnezeu, ca să înfruntăm suferințe foarte mari. Să trăim prin rugăciune mucenicia lui Hristos, ca să ne învrednicim să răbdăm mucenicie pentru dragostea Sa. Mereu să vă aduceți aminte de cele pe care vă sfătuiesc aici, cu harul lui Dumnezeu. Vă doresc ca toți să fiți într-o bună stare duhovnicească de nevoință și Dumnezeu și Maica Domnului, cu rugăciunile Sfântului nostru Cosma, să fie cu noi. Amin.
Fragment din cartea Arta mântuirii- vol. II, Editura Evanghelismos.
