Vă propunem să lecturați cele șase volume scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul, traduse de Ierom. Ștefan Nuțescu și apărute la Editura Evanghelismos.
Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruită lumește și aleargă cu o viteză lumească mare. Dar fiindcă îi lipsește frica de Dumnezeu – începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu – îi lipsește frâna, iar cu viteză, fără frână, sfârșește în prăpastie. Oamenii au foarte multe probleme și cei mai mulți sunt foarte amețiți. Și-au pierdut orientarea. Încet-încet vor ajunge să nu se mai poată controla pe ei înșiși. Dacă cei ce vin în Sfântul Munte sunt atât de zăpăciți, atât de încurcați, cu atâta neliniște, gândiți-vă: ceilalți care sunt departe de Dumnezeu, de Biserică, oare cum sunt?
Citiți articole din carte aici.
Vol. II Trezire duhovnicească
Mulți părinți cu viață sfântă au scris sau au vorbit despre anii grei ce vor veni. Părintele Paisie, în marea sa dragoste față de oameni, a fost permanent preocupat de această problemă și, de fiecare dată când a avut prilejul, a dat sfaturi despre felul în care trebuie să ne pregătim pentru a face față încercărilor și ispitelor vremurilor din urmă.
În volumul al doilea, intitulat “Trezire duhovnicească”, sunt cuprinse subiecte care se referă la realitatea contemporană, care ne cheamă la neîncetată trezvie și nevoință și ne pregătesc pentru situațiile grele cu care probabil ne vom confrunta, deoarece am văzut că deja s-a împlinit ceea ce adesea ne spunea Bătrânul: “Vom trece prin furtuni după furtuni. Acum, pentru câțiva ani, asa vom merge. Peste tot este o fierbere generală”.
Citiți articole din carte aici.
Vol. III Nevoință duhovnicească
Volumul al treilea cuprinde subiecte care îl pot ajuta pe omul chinuit de păcat să dobândească neliniștea cea bună și să se nevoiască duhovnicește pentru a se elibera de legăturile păcatului. Trăind pocăința, creștinul se va putea dezbrăca de omul său cel vechi care, precum spune undeva Starețul, este “un chiriaș rău înlăuntrul nostru și, ca să plece, trebuie să-i dărâmăm casa și să începem să zidim clădirea cea nouă, adică pe omul cel nou”.
În prima parte a acestui volum au fost cuprinse, cu precădere, unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Starețul referitoare la gânduri.
Partea a doua se referă la marea binecuvântare pe care o primește omul de la Dumnezeu atunci când este nedreptățit și înfruntă duhovnicește nedreptatea.
Partea a treia face referire la păcat, care transformă în iad viața pământească, viață care poate deveni, însă, Rai prin nevoința duhovnicească.
În partea a patra se arată felul în care puterile întunericului, care acționează prin uneltele lor, vrăjitorii, înșelații etc., deși sunt cu adevărat foarte slabe, pot deveni tari atunci când omul le dă drepturi asupra sa printr-un oarecare păcat greu, prin care și primește influența diavolească.
În sfârșit, în partea a cincea se accentuează că Taina Mărturisirii este absolut necesară pentru iertarea păcatelor și ca tot creștinul care voiește să umble cu siguranță în viața duhovnicească trebuie să aibă un povățuitor duhovnicesc.
Citiți articole din carte aici.
Vol. IV Viața de familie
Subiectele acestui volum, pe de o parte, pot ajuta pe cei ce se nevoiesc în lume să ducă “lupta cea bună” cu mai multă râvnă, iar, pe de altă parte, pot deștepta conștiințele oamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel încât să devină mădulare conștiente ale Bisericii și să se bucure în mica comuniune a familiei lor de pacea și odihna pe care le-o dă viața duhovnicească. Paralel ele subliniază că în cadrul căsătoriei este absolut necesară respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care “nu sunt grele”. Dacă, de pildă, fiecare din soți își jertfește voia proprie și face răbdare, atunci nu se simte asuprit, pentru că aceasta o face din dragoste, simțind astfel înlăuntrul său o mângâiere plăcută.
Citiți articole din carte aici.
Vol. V Patimi și virtuți
În acest al cincilea volum sunt cuprinse învățături ale Starețului cu privire la patimi și virtuți. Aceste cuvinte nu constituie o învățătură sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de “diagnosticarea” și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Starețul, prin cunoscutul său tact pastoral, prin pildele potrivite și umorul spontan, aduce însorire duhovnicească, care ajută să se deschidă în sufletul nostru florile pocăinței și astfel să dăm rod de virtute. Ne încurajează să privim în față pe omul nostru cel vechi și astfel să ne scârbim de “masca lui cea hidoasă” și să o lepădăm. Credem că vorba simplă, dar luminată a Starețului ne va ajuta să ne nevoim și mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor și a trai libertatea cea în Hristos.
Citiți articole din carte aici.
Vol. VI Despre rugăciune
Pentru Starețul Paisie rugăciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu să comunicăm cu El, să-I cerem ajutorul. Pe Stareț îl durea când îi vedea pe oameni că se chinuiesc, nevoindu-se “cu prea puținele lor puteri omenești”, în timp ce ar fi putut să ceară ajutorul lui Dumnezeu, Care “poate trimite nu numai puterea dumnezeiască, ci mulțime de puteri dumnezeiești. Și atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu”. De aceea insista că trebuie să simțim rugăciunea ca pe o necesitate și se străduia să-i ajute pe cei care încă nu știau să se roage, “să pună început bun și inima lor să pornească lucrând rugăciunea”. Pe cei care dobândiseră obișnuința bună a rugăciunii, îi întărea să se roage cu mai multă mărinimie și cu mai multă căldură. Însă tuturor le recomanda pocăința și smerenia, ca principale condiții pentru comuniunea cu Dumnezeu.
Citiți articole din carte aici.
