Răutatea [se lucrează] lesne și mulți sunt cei ce o aleg, mai ales în vremea de acum. Iar virtutea e lucru ostenitor și puțini sunt cei ce o urmează. Cu aceștia trebuie să râvnim [să ne asemănăm], iar la cei mulți să nu luăm aminte

1. Din Pateric

A venit odată unul dintre fraţi la Avva Teodor din Ferme şi i-a spus: „Iată, fratele cutare s-a întors în lume”. I-a răspuns Bătrânul: „De lucrul acesta te minunezi? Să nu te miri; mai degrabă minunează-te dacă auzi că cineva a putut să scape din gura vrăjmaşului”.

1. A zis un Bătrân: „Mai bine să locuieşti cu trei [fraţi] care se tem de Domnul, decât cu zece mii care nu au frică de Dumnezeu. în zilele cele de pe urmă, în obşti, abia de se vor afla câţiva dintre o sută [de fraţi] care să se mântu­iască; iar din cincizeci, nu ştiu dacă s-o afla [vreunul]. Toţi se vor abate, îndrăgind mesele, lăcomia pântecelui, dragostea de stăpânire şi iubirea de arginţi. Mulţi, deci, [vor fi] chemaţi, însă puţini aleşi^[1]“.
2. Acelaşi a zis: „Dacă şezi într-un loc şi îi vezi pe unii care au mângâiere, nu lua aminte la ei. Dar dacă este un altul sărac, la acesta să iei aminte câtă vre­me nu are [nici] pâine şi te vei odihni”.
3. Avva Pimen l-a rugat cu multe lacrimi pe Avva Macarie: „Spune-mi cu­vânt, cum să mă mântuiesc”. Iar Bătrânul i-a răspuns: „Lucrul acesta pe care îl cauţi a plecat acum de la monahi”.
4. A povestit Avva Ioan: „Unul dintre Bătrâni şi-a ieşit din sine şi a văzut cum trei monahi stăteau pe malul mării. Şi s-a auzit un glas de pe celălalt mal care spunea: „Luaţi aripi de foc şi veniţi la mine”. Doi au luat [aripi] şi au zburat pe celălalt mal. însă al treilea a rămas plângând în hohote şi strigând. Mai apoi i s-au dat şi acestuia aripi, însă nu de foc, ci slabe şi fără de putere. Şi cu osteneală, căzând în mare şi ridicându-se, a ajuns pe celălalt mal după mult chin. Astfel este şi neamul acesta: chiar dacă ia aripi, nu sunt de foc, ci slabe şi fără de putere.
5. Sfinţii Părinţi au proorocit despre neamul cel de pe urmă şi au spus unii către alţii cu nedumerire: „Ce am lucrat noi?” A răspuns unul dintre ei, care era mare, Avva Ishirion: „Noi am împlinit poruncile lui Dumnezeu”. Iar ei au spus: „Cei de după noi, oare ce vor face?” Şi a răspuns Bătrânul: „Vor ajunge la ju­mătate din lucrarea noastră”. Şi Părinţii au întrebat din nou: „Iar cu cei de după ei, oare ce va fi?” El a spus: „Cei din neamul acela nu vor avea deloc lucrare. Le vor veni ispite şi cei care vor fi găsiţi încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari şi decât noi şi decât Părinţii noştri”.

2. A Sfântului Efrem [Sirul]

Iubite, atunci când îi vezi pe cei îmbătrâniţi în petrecerea monahală că sunt fără purtare de grijă, ia aminte şi păzeşte-te ca nu cumva, râvnind să fii aseme­nea lor, să umbli şi tu pe aceeaşi cale şi împreună cu dânşii să moşteneşti osânda veşnică. Sau iarăşi, nu cumva ajungând să vieţuieşti în înfrânare să te mândreşti înaintea lor, să cazi în cugetare înaltă de sine şi să te dai în mâinile vrăjmaşului. Ci ia aminte la tine însuţi şi păzeşte-ţi cu străşnicie sufletul. Fiindcă nu suntem îndreptăţiţi sau osândiţi din lucrările altora, ci, atunci când vom fi duşi în faţa Judecătorului, goi şi descoperiţi^[1], fiecare va da socoteală pentru el însuşi şi îşi va duce propria povară. De aceea e bine să fii pururi cu luare aminte la tine însuţi, să le urmezi celor ce vieţuiesc după Dumnezeu, către aceia să-ţi îndrepţi privirea şi să te asemeni lor.

Nu râvni să le urmezi celor care îşi nesocotesc mântuirea şi grijesc a do­bândi numai chipul călugăresc, ca să nu te asemeni unui oştean prins de vrăjmaşi, care are însemnele împăratului, însă e rob duşmanilor acestuia. Căci nemincinos este Cel ce a zis: Amin, spun vouă, oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului^[2]. Chipul se asemănă frunzelor, iar lucrarea rodului. Nu lua deci aminte la chipul cel din afară, râvnind să te asemeni lor şi spunându-ţi: „Nu eşti tu mai bun decât asemenea [bărbaţi], care au căzut în patimi”; ci cugetă la ceea ce este scris: într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste^[3]. Dacă nu asculţi de Domnul şi lucrezi faptele păcatului, vei fi vas de necinste. însă de săvârşeşti faptele Domnului, vei fi vas ales, de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun²⁰¹.

Iubeşte tovărăşia bună, iar de cea rea ţine-te departe, de vreme ce nici vră­jitorul, nici tâlharul, nici jefuitorul de morminte nu s-au născut aşa, ci au deprins acestea de la alţi oameni ce aveau mintea stricată de Satana. Fiindcă Dumnezeu pe toate le-a făcut bune foarte^[4].

Să nu te desfete băile, chefurile, ospeţele şi răsfăţul, ca să nu cazi în primej­dii cumplite. Adu-ţi aminte pururea de strâmtorarea păcătoşilor, temându-te ca nu cumva, nu după multă vreme, să fii şi tu socotit între aceştia. Nu [ţi s-a întâm­plat] vreodată să intri într-un loc în care este jelit [un mort] şi, văzând bocetele şi plângerea de acolo, să te grăbeşti să ieşi din casă? Pentru aceea, de la cele vremelnice trebuie să iei mărturie pentru cele veşnice. Căci spune: Dă-i pricină înţeleptului şi el va fi mai înţelept¹⁰⁹.

Să primeşti poruncile lui Dumnezeu cu nevinovăţie, dar cu viclenie să risi­peşti uneltirile diavolului şi să curmi însoţirile vătămătoare, pentru ca omul tău lăuntric să se liniştească.

Nu petrece împreună cu măscărici şi comedianţi, ca să nu ţi se strice gându­rile. Căci cuvintele acestora îi vatămă pe cei ce le ascultă mai mult decât veninul aspidei. Pe bătrâni îi fac să se poarte asemenea tinerilor şi pe tineri îi trag spre lucrarea fărădelegii.

De vieţuieşti într-o obşte şi vezi pe unii fraţi că umblă fără rânduială şi grăiesc lucruri ce nu plac lui Dumnezeu, nu lua aminte la aceştia sau la cuvintele lor, ci ai pe Dumnezeu în faţa ochilor, după cum este scris: Pe Domnul îl vedeam pururi înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta ca eu să nu mă clatin^[5]. Şi nu cumva să te facă cel viclean să spui în inima ta: „Părinţii aceştia petrec necuvi­incios, cu toate că sunt de multă vreme în mănăstire şi în nevoinţă; ce voi face eu, care sunt tânăr?” Ci ascultă-L pe Domnul care spune: Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi^[6]; şi puţini sunt cei ce se mântuiesc^[7]. Fii şi tu dintre cei aleşi şi puţini şi nu dintre cei mulţi şi pierduţi. Căci cei ce fac răul, fie în obşte, fie în orice loc ar şedea, aceştia sunt fii ai celui rău şi se aseamănă neghinei din mijlocul grâului^[8]. Tu, deci, fă-te grâu, ca să fii strâns în cămările Domnului, şi nu neghină, ca să fii mistuit de focul cel nestins. Gândeşte că dreptul Lot locuia în Sodoma, dar n-a fost târât în iubirea de plăceri şi desfrâul acelora; de aceea şi a fost izbăvit, după cum e scris: Dreptul (acesta), locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea; şi adaugă: Ştie Domnul să-i scape din încercări pe cei binecredincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua Judecăţii^[9] şi celelalte. Lot, deşi locuia cu unii ca aceştia, n-a fost dat pierzării împreună cu ei. însă Ghehazi slujea proorocului Elisei şi păcătuia^[10]. De asemenea, şi Samuil şedea împreună cu Eli şi se însoţea cu copiii lui; şi aceia s-au pierdut iar el s-a izbăvit, pentru că iubea pe Domnul cu adevărat şi nu râvnea la căile celor nelegiuiţi^[11]. Iar Iuda urma Domnului, împre­ună cu ucenicii Săi, însă L-a dat pe mâna nelegiuiţilor.

Astfel că fiecare dintre noi trebuie să ia aminte pururea la sine însuşi. Dacă locuim cu cei drepţi, privind la aceştia, vom trăi şi noi drept, având aproape pil­dele virtuţii; iar dacă [vieţuim] printre păcătoşi, să ne sârguim, nu numai să nu le râvnim lucrările, ci mai degrabă să le dăm pricini de mântuire prin buna noastră petrecere. De spune cineva: „Sunt neputincios şi fără purtare de grijă şi sunt lesne dus spre cele rele de oameni care trăiesc cu nepăsare”, unul ca acesta să ia aminte la dumnezeieştile Scripturi, să râvnească petrecerea Sfinţilor Părinţi şi va fi cinstit de oameni şi de Dumnezeu. Să cerceteze oameni cu frică de Domnul, care tămăduiesc sufletele, să primească cu ardoare orice spusă a acelora, să o arate în fapte şi va rodi grabnic. Fiindcă zice Scriptura: întreabă-l pe tatăl tău şi te va povăţui; pe bătrânii tăi şi îţi vor spune²¹¹.

Trebuie ştiut că cel care se află în obşte şi e nepăsător de a lui mântuire, ba chiar săvârşeşte lucrări potrivnice acesteia, va avea osândă mai grea, nu numai pentru el însuşi, dar şi pentru sufletele care se pierd prin el, cărora li s-a făcut pildă de lene şi răutate. însă cel care lucrează virtuţile şi se grijeşte de propria mântuire, se va învrednici de multă slavă în ceruri, căci le-a fost fraţilor săi pildă de viaţă îmbunătăţită şi, prin râvna sa, a trezit osârdia celor nepăsători către lu­crarea poruncilor. După cum cel care luptă în prima linie şi străpunge cel dintâi şirurile duşmanilor e cinstit mai mult decât ceilalţi, astfel va fi slăvit mai mult de Dumnezeu cel care are trezvie în lucrul Domnului şi care dă multora pildă de folos.

3. A lui Antioh Pandectul

Precum viespea mănâncă osteneala albinelor, aşa şi fratele trândav strică vieţuirea îmbunătăţită a unei obşti. Şi precum ostaşul fricos leagă mâinile [ce­lorlalţi] luptători, aşa şi monahul delăsător moleşeşte osârdia fraţilor; de aceea va primi şi pedeapsă foarte mare de la Dumnezeu. Este, deci, mai bine, iubiţilor, să locuim cu puţini fraţi bine plăcuţi lui Dumnezeu, decât cu mulţi ce nesocotesc poruncile Domnului. Acolo unde se află frica de Domnul, acolo este şi dragoste şi bună înţelegere, iar Dumnezeu sălăşluieşte în mijlocul [fraţilor]. Acolo unde lipseşte frica de Dumnezeu, acolo este învrăjbire şi zavistie; iar unde e zavistie, adică pizmă, acolo vicleanul se veseleşte.

Este, aşadar, mai bine a vieţui cu puţini, dar buni, decât cu mulţi, dar ne­trebnici, după cum ne-au predat şi dumnezeieştile Scripturi. Căci spune scriito­rul Proverbelor: Nu pofti mulţime netrebnică dacă nu este frica de Domnul cu ei. Că mai bun este un drept decât o mie de păcătoşi. întru adunarea păcătoşilor se va aţâţa foc¹‘⁸. Iar altul zice: Nu pofti mulţime netrebnică, iar de se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei. Nu te încrede în [lungimea] vieţii lor, pentru că vei ofta cu tânguire înainte de vreme. Că mai bun este un drept care face voia Domnului, [şi mai bine să mori fără copii] decât să ai copii necuvi- incioşi; pentru că de la un om înţelept se va umple cetatea^[12].

4. A lui Avva Marcu

Când vezi doi oameni răi să aibă dragoste între ei, cunoaşte că se ajută unul pe altul să-şi facă voia. Cel cu cugetare înaltă de sine şi iubitorul de slavă deşartă se însoţesc cu bucurie. Căci cel dintâi îl laudă pe iubitorul de slavă, care i se închină slugarnic; iar celălalt îl măreşte pe cel cu cugetare înaltă de sine, care îl laudă neîncetat. De aceştia să te ţii departe, ca să nu ai parte de vătămarea ce vine de la ei.

5. Din Pateric

Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: „Dacă văd pe unii dintre cei care şed cu mine că se întorc în lume, cum pot să nu mă smintesc?” A răspuns Bătrânul: „Trebuie să te gândeşti la câinii care vânează iepuri. Căci şi acolo [numai] unul dintre câini vede iepurele şi îl urmăreşte până când îl ajunge, fără să fie împiedi­cat de ceva. Ceilalţi nu văd iepurele, ci numai câinele care îl vânează, şi pentru o vreme aleargă şi ei împreună; apoi îşi dau seama şi se întorc înapoi. Câinele care a văzut iepurele şi îl hăituieşte nu se opreşte din goană până când nu îl ajunge; nu ia aminte la cei care s-au întors, nici la prăpăstii, tufişuri ori spini şi nu se împie­dică deloc în acestea, ci, având dinaintea sa neîncetat scopul alergării, priveşte numai spre cel urmărit de el.

Aşa se întâmplă şi cu cel care îl caută pe Stăpânul Iisus şi se sârguieşte să-L ajungă. Ia aminte neîncetat la Cruce, toate le trece cu vederea, păşeşte peste smintelile care îi ies în cale, până când ajunge la Cel Răstignit şi îl dobândeşte viu şi statornic”.

6. A Sfântului Efrem [Sirul]

Vrăjmaşul zoreşte să-i înarmeze pe fraţii mai nepăsători împotriva celor mai râvnitori. însă cei râvnitori, de sunt cu luare aminte, găsesc în cei nepăsători lucrare, purtându-le neputinţele pentru Domnul. Cel ce face milă cu aproapele, milă va găsi de la Domnul; şi nemilostivă va fi judecata celui ce nu face milă.

Nu te alătura fratelui tău în păcat; dacă îţi este cu putinţă, sârguieşte-te să-l şi izbăveşti din acesta, ca să trăiască sufletul vostru în Domnul. Frica de Dumnezeu să fie pururea înaintea ochilor tăi şi păcatul nu te va stăpâni.

_____________________

^[1]   Evr. 3,14.

^[2]   In. 8,34.

^[3]   2 Tim. 2,20.

^[4]   Cf. Fc. 1,31.

^[5]   Ps. 15,8.

^[6]   Mt. 21,14.

^[7]   Lc. 13,23.

^[8]   Cf. Mt. 15,3.

^[9]   2 Ptr. 2,8-9.

^[10]  4 Rg. 5,20-27.

^[11]1 Rg. 3-4.

^[12]  Sir. 16,1-4.

Fragment din cartea EVERGHETINOS – Ediția întâi 2007  Sfânta Mare Mănăstire Vatoped vol. I, Tema 25 – Editura „Metropolis Press”, Atena, Grecia, 2007.