A trăi cu sfinţii nu este totdeauna uşor

Cu Dumnezeu, omului nu-i este totdeauna uşor. Tot aşa, a trăi cu sfinţii nu este totdeauna uşor.

Mulţi gândesc naiv că viaţa cu sfinţii este plăcută şi plină de bucurie; le pare rău că sunt înconjuraţi de păcătoşi şi visează să întâlnească vreun sfânt. Din întâlniri ocazionale, care adesea umplu câte un suflet îndurerat cu o luminoasă nădejde şi cu puteri noi, ei trag concluzia că a petrece cu sfinţii întotdeauna înaripează astfel sufletul. Este o înşelare.

Niciun sfânt nu poate slobozi sufletul de neapărata luptă cu păcatul ce trăieşte în noi. El poate a împreună-lucra cu rugăciunea, a ajuta prin cuvânt şi povaţă, a îmbărbăta prin pilda sa, dar nu poate a slobozi de trudă şi de nevoinţă. Iar când sfântul ne cheamă şi ne atrage spre a trăi după porunci, el poate apărea ca “aspru”.

Iată că unii au şi spus-o şi până astăzi spun despre Însuşi Hristos că: “Greu (aspru) este cuvântul acesta; cine poate să-l auză?” (Io. 6:60). Aşa şi cuvântul sfinţilor, când cer de la noi paza poruncilor în curăţie, devine peste puteri şi “aspru”.

Extras din Cuviosul Siluan AthonitulArhimandritul Sofronie, Editura Reîntregirea, 2009.

Total
136
Shares
Previous Post

Toate sunt la El rânduite

Next Post

Clipe athonite III

Related Posts