Preot Ioan Bădiliţă
n-am om
a zis părăsitul și
plânsul paralitic
de lângă piscina
învolburată
iar Dumnezeu S-a făcut Om
pentru el
n-am bărbat
a suspinat samarineanca
pe lângă fântână
lăsând capul
în jos
iar Dumnezeu S-a îmbrăcat în Mire
pentru ea
n-avem decât cinci pâini
au șoptit flămânzii
în locul pustiu și
fără de ploaie
iar Dumnezeu S-a făcut
douăsprezece potire
de iubire
pentru ei
n-am prins nimic
au strigat Ucenicii
rușinați și trudiți
în largul tiberiadei
iar Dumnezeu S-a făcut pește
așteptându-i la țărm
încins pe cărbunele
din cleștele Serafimului
ca să-i hrănească
pe ei
și pe toți
care încă mai așteaptă
pe Îngerul Vitezdei
să scrie cu aripa jilavă
pe buzele uscate:
„ridică-ți inima
și umblă!”
