Doi creştini s-au certat şi, supăraţi unul pe celălalt, au plecat acasă. Unul dintre ei a început să spună despre celălalt tot felul de lucruri urâte.
S-au întâlnit după aceea la o răscruce de drum. Şi-au dat seama că au greşit certându-se, apoi s-au iertat şi s-au împăcat.
Cel ce vorbise de rău s-a rugat să fie iertat.
Atunci creştinul i-a raspuns:
– Te iert şi te-am iertat de atunci, dar vorba rea este ca şi cum ai lua o pernă cu fulgi şi ai risipi fulgii în bătaia vântului. Aşa şi cu clevetirea ta faţă de mine. Cuvintele tale nu vor mai putea fi oprite. Deci, vezi, cuvintele au un rol foarte mare pentru mântuirea sau osânda noastră.
