Rugăciunea înseamnă eliberarea de multitudinea de preocupări lumeşti. Rugăciunea dă unitate minții. În loc să fie împrăștiată pretutindenea, călătorind în toate locurile, pentru că nu poate fi satisfăcută de nimic, Domnul îţi satisface pe deplin mintea și o face una cu El. Aceasta este rugăciunea. Rugăciunea face mintea surdă şi mută față de toate simțurile. Rugăciunea reprezintă unirea esenţială a omului cu Dumnezeu. Rugăciunea este mijlocul prin care mintea se poate alipi de Domnul.
Citeam astăzi câte ceva ca să pot extrage câteva analogii despre rugăciune. O propoziţie mi-a atras atenția: orice lucru care desprinde mintea de luarea aminte la Dumnezeu este rău. Și aceasta “m-a lovit” foarte tare. Avem atâtea și atâtea lucruri care în mod constant ne îndepărtează de Domnul, iar noi ne gândim că asta e ceva normal, că e bine aşa. Vorbim deseori despre divertisment, distracție, relaxare și despre toate aceste genuri de situații care ne umplu golul provocat de lipsa noastră de sens. Deci, dacă orice lucru care te îndepărtează de la conștientizarea lui Dumnezeu este ceva rău, aceasta înseamnă că toate cele care te aduc în prezența Lui sunt bune.
