Un medic ateu, dar preocupat totuşi de existenţa lui Dumnezeu a fost trezit într-o noapte de un copil care-i ceru o doctorie pentru mama sa, grav bolnavă. Doctorul a
preparat medicamentul şi i l-a dat băieţelului care fugi grăbit la mama sa. Punând la loc borcănaşele din care a preparat doctoria, medicul şi-a dat seama că i-a dat copilului o otravă puternică, iar mama lui o să moară imediat ce o s-o guste.
Atunci, medicul înfiorat de fapta sa, a căzut în genunchi şi a zis: „Doamne, dacă exişti, fă ceva să nu ajungă copilul acasă! Te rog, Doamne, ajută-mă, şi voi crede că Tu exişti!”. Nu termină bine rugăciunea şi, deodată, bătu cineva la uşă. Era copilul, care, înlăcrimat, îi spuse: „Iertaţi-mă, domnule doctor, am căzut şi am spart sticluţa. Nu vreţi să-mi daţi alta?”
Medicul mulţumi lui Dumnezeu şi de atunci deveni un bun creştin.
