Preot Alexandru Lungu
Nu datorăm nimănui nimic. Nu trebuie să ne aliniem unui curent iscat în Săptămâna Patimilor și zilnic dezbătut cu fel și fel de arme menite să destabilizeze o Biserică și așa atacată săptămânal de tot felul de iscoditori în căutarea senzaționalului. Orice cetate care se dezbină în sine nu mai poate dăinui. Iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Suntem ceea ce suntem datorită sângelui vărsat de mii și mii de deținuți politici, călugări fugăriți prin pustietăți, preoți și ierarhi care au iubit mai mult pe Hristos decât duhul acestei lumi. Nu suntem buricul pământului și nici deținătorii exclusivi ai Raiului. Dar suntem moștenitorii unei Biserici care a murit pentru adevărurile de credință și asta ne obligă să nu fim lași.
Nu calendarul mânuiește, așa cum nici botezul ortodox nu este suficient pentru a accede în Împărăția Cerurilor. Totuși asta nu înseamnă că tot ceea ce vine din afară este bun, revoluționar și ceea ce păstrăm noi este învechit și anacronic. Noi suntem răstigniți pentru ceea ce rostim în duh și adevăr, cel mult mediatic, pentru că astăzi cuiele nu mai sunt din fier și alte metale, astăzi televizorul și rețelele sociale se ocupă de execuții. Alții au avut piroane în mâini, bătăi și nopți dormite pe podeaua rece a închisorilor, noi cel mult arătați cu degetul și luați in batjocură pentru nealinierea la duhul lumii. Oare nu putem noi răbda puțină ocară și etichetele pentru care Hristos a spus cu subiect și predicat că le vom purta și noi: Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Ortodoxia nu se sprijină pe lumina de la Ierusalim sau pe întoarcerea Iordanului și nici în norul de pe Tabor. Ortodoxia este poemul de dragoste pe care mucenicii l-au compus prin sângele lor în ultimii 2000 de ani, când pentru legea lui Dumnezeu și adevărul de credință au riscat totul. Nu uitați că Sfântul Ioan Gura de Aur, astăzi recunoscut ca cel mai mare orator creștin, a fost scos din treapta arhieriei de către frații lui sinodali, care au iubit mai mult slava oamenilor decât pe cea a lui Dumnezeu. Sfântul Nectarie a fost toată viața atacat nu de păgâni și cei care nu au treabă cu Dumnezeu. Cât de frații lui, preoți și ierarhi, iar astăzi se afla în calendar și îl cinstim ca pe unul dintre cei mai mari Sfinți contemporani.
Fără foc nu se cerne aurul de fier vechi. Fără luptă nu există izbândă. Fără adevăr nu poate exista Biserica. Așadar noi rămânem fideli adevărului de Credință care este pecetluit de înaintașii noștri, cu propriul lor sânge, astăzi locuitori ai Cerului, cei care nu au considerat necesar o unire cu catolicii, protestanții și alte curente rupte din Biserica Adevărului, care este Ortodoxia!
Să păstrăm ceea ce am primit cu propria noastră mărturie și indiferent de consecințe și tot felul de cuvinte zeflemitoare Adevărul va birui. Hristos a Înviat!
