„toată lumea zice că vine o Nouă Eră: până şi stelele spun asta şi nu ai cum să conteşti acest lucru”.
Nu zice chiar toată lumea că vine Noua Eră, mai sunt alţii care zic că vine chiar Apocalipsa şi alţii care zic că nu se va schimba nimic… Eu ce pot zice: nici unul dintre Sfinţii Părinţi nu ne-a pomenit de vreo eră nouă, aşa că teoria aceasta mi se pare o bazaconie.
Frate Toma, dacă tu confunzi o configuraţie astronomică cu un mesaj religios faci o mare greşeală. Ai vreun motiv anume să dai crezare stelelor? De fapt stelele nu spun nimic, ci oamenii tot scornesc asemenea aiureli. Iar „cercetarea” stelelor în scopuri spirituale, care poartă numele de astrologie, nu este decât o altă faţă a vrăjitoriei.
Nu vine nici o Eră Nouă; sau poate vine tocmai o eră nouă în care oamenii se lasă păcăliţi de astfel de rătăciri, o eră a apostaziei care atrage după sine pedeapsa lui Dumnezeu. Ar fi trist, chiar foarte trist să fie aşa.
„Danion prietene, eu vreau să fac cât mai mult bine celor din jurul meu, cum a zis şi Hristos.”
Din acest motiv îţi şi scriu această scrisoare (şi nu m-aş adresa cu „frate”, dacă nu aş nădăjdui că vei iubi mai mult adevărul decât orice altceva, şi dacă nu aş aştepta să te întorci în Biserica pe care ai părăsit-o fără să ştii prea bine ce faci. Sper să nu fie ultima dată când îţi mai spun „frate”; cred că şi tu vrei să fim fraţi în Hristos. Dar dacă vei prefera să crezi minţii tale şi nu adevărului, atunci nu ştiu cum ar fi mai bine să te numesc. Ştii, dragostea mea nu cere nimic în schimb, eu te voi iubi şi dacă rămâi în rătăcire, numai că atunci nu vei avea cum să simţi că ţin la tine. Dragostea adevărată vine de la Hristos şi se simte numai dacă eşti al lui Hristos.)
Acum văd câte pagini ţi-am scris… Crezi că dacă mi-ai fi fost indiferent aş fi stat atâta vreme la masa de scris? Poate că aveam şi altceva de făcut. Frate Toma, îţi vreau tot binele cu putinţă. Adică vreau să mergi pe calea mântuirii. Că ce bine ar fi acela dacă pe pământ ai avea parte numai de bunătăţi, dar pe lumea cealaltă numai de chinuri? Că acolo duce erezia, direct în iad.
Şi numele tău, Toma, parcă cere o dovadă, cum a cerut Sfântul Apostol. Parcă ar trebui să îţi dovedesc că adevărul este al Bisericii şi numai al Bisericii.
Zi, vrei să fac o minune? Vrei să ţi se deschidă brusc geamurile? Sau vrei să apar în această clipă în camera ta? Sunt convins că dacă m-ai vedea acum în cameră nu ai mai avea nevoie de nici o altă explicaţie.
Dar, frate, nu aşa vrea Hristos să credem în El. Dacă ar fi atât de simplu, toţi ar crede în El. Dar metoda aceasta de convingere îi este proprie vrăjmaşului.
Hristos vrea să Îl alegem în deplină libertate. Ascultă pentru ultima dată ce variante îţi stau înainte: ori crezi învăţătura Mântuitorului, învăţătura Evangheliei şi învăţătura Bisericii şi mergi pe calea mântuirii, ori crezi în valul de rătăciri şi după învăţătura Bisericii mergi în iad.
Ştii şi tu faimosul pariu al lui Pascal: „Dacă Dumnezeu nu există şi totuşi crezi în El, nu pierzi nimic. Dar dacă există şi nu crezi, ai pierdut totul.”
Iată un „pariu” asemănător, pe care mi l-a zis un părinte de la Optina: „Dacă credinţele păgâne ar fi mântuitoare, cei care ţin cont de învăţăturile învechite ale Bisericii ar ajunge, chiar dacă mai greu, să fie una cu Dumnezeu. Dar dacă învăţăturile Bisericii sunt cele adevărate, atunci cine crede ideilor neopăgâne ajunge direct în iad.”
Adică, frate Toma, dacă m-ai asculta şi ai primi ceea ce te învaţă Biserica, chiar dacă vine Noua Eră a împlinirii colective, nu pierzi cine ştie ce; ci chiar dacă te „spiritualizezi” mai lent, tot îţi atingi scopul (de a fi una cu Dumnezeu). Dar dacă nu vine nici o Eră Nouă, şi lucrurile stau aşa cum învaţă Biserica, pierzi totul.
Eu nu vreau să te sperii cu pedeapsa veşnică, ţi-am mai zis. Dar pariul de mai sus mi s-a părut realist şi de aceea ţi-am vorbit despre el.
Şi acum îţi pun înainte minunea: dacă te vei uni cu Hristos, sufletul şi trupul tău vor fi luminate. Vei cunoaşte dragostea adevărată de Dumnezeu şi de semeni. Vei merge pe calea mântuirii şi vei dobândi raiul.
Oare ce poate fi mai frumos decât să fii pentru totdeauna alături de Hristos şi de toţi sfinţii Săi? Oare ce poate fi mai frumos decât a-L cunoaşte pe Dumnezeu? Vrei să asişti la o minune? Îţi stă în faţă: minunea convertirii tale. Nu poate fi o minune mai mare decât unirea unui om cu Dumnezeu.
Nu alături de mine te chem. Ci îţi spun: „Vino la Hristos, frate Toma! Vino alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de toţi îngerii şi sfinţii! Vino să mergi pe drumul cel bun!”
Vei dobândi cugetul Bisericii, vei cunoaşte dragostea lui Dumnezeu şi nimeni nu ţi-o va putea lua. Ştiu că ţi-e foame de cunoaştere, că acesta este motivul pentru care te-ai deschis atâtor practici oculte. Dar cunoaşterea adevărată nu o poate da decât Dumnezeu. Vino la Hristos şi vei găsi răspunsul la toate întrebările tale… Înţelege că dacă nu ne iubea atât de mult El nu S-ar fi răstignit pentru noi.
Hristos S-a răstignit şi pentru tine, frăţioare. Iar pentru a te bucura de Învierea Sa trebuie să iei asupra ta crucea şi să Îl urmezi. Şi pentru aceasta trebuie să treci şi tu prin răstignirea propriei cugetări pe crucea dogmatică a învăţăturilor Bisericii. Altfel nu se poate.
Închei aici, rugându-mă pentru întoarcerea ta.
Hristos a Înviat pentru ca tu şi cu mine şi cu toţi cunoscuţii noştri (adică toţi prietenii şi duşmanii noştri), precum şi toţi „necunoscuţii” noştri (care bineînţeles sunt mult mai mulţi), să avem parte de Înviere şi să ne bucurăm în veşnicie de frumuseţile raiului.
Hristos a Înviat!
Al tău prieten, Danion –
Bucureşti, 15 aprilie 2001
Scrisoare către un prieten (I)
Scrisoare către un prieten (II)
Scrisoare către un prieten (III)
Scrisoare către un prieten (IV)
Scrisoare către un prieten (V)
Scrisoare către un prieten (VI)
Scrisoare către un prieten (VII)
Scrisoare către un prieten (VIII)
