Fiul meu,
Dacă într-o bună zi mă vei vedea bătrân și mă murdăresc în timp ce mănânc, fă răbdare. Dacă nu mă pot îmbrăca singur, fă răbdare și amintește-ți de timpul pe care l-am cheltuit ca să te învăț aceleași lucruri. Dacă, atunci când vorbesc, repet aceleași lucruri, nu mă opri, ci ascultă-mă! Căci când erai mic, trebuia în fiecare seară să-ți spun aceeași poveste, până ce te lua somnul. Când vreau să mă spăl, nu mă judeca și nu mă face să mă rușinez. Ci amintește-ți că atunci când trebuia să te vânez ca să te speli, găseai mii de pretexte ca să nu faci baie.
Când vezi neștiința mea în cele ale tehnologiei, lasă-mi puțin timp și nu mă privi cu acel zâmbet disprețuitor. Eu am avut toată răbdarea să te învăț alfabetul. Când la un moment dat nu pot să-mi amintesc ceva sau pierd șirul gândirii, lasă-mă puțin ca să-mi amintesc, iar dacă nu pot, nu te supăra. Cel mai important lucru nu este ceea ce spun, ci faptul că sunt împreună cu tine și că mă asculți.
Când picioarele mele sunt obosite și nu-mi îngăduie să-ți urmez pașii, nu te purta cu mine ca și cum ți-aș fi o povară. Ci sprijinește-mă cu mâinile tale cele puternice, așa cum am făcut și eu la primii tăi pași. Când spun că mai bine ar fi să mor, nu sunt mânios. Într-o bună zi vei înțelege ce anume mă face să spun asta. Încearcă să înțelegi că la vârsta mea nu poți să trăiești, ci să supraviețuiești. Mai târziu vei înțelege că în ciuda greșelilor mele, întotdeauna am vrut binele tău și m-am străduit să-ți deschid calea.
De aceea dă-mi acum puțin din timpul tău, puțin din răbdarea ta. Dă-mi un umăr să-mi sprijin capul, așa cum făceam și eu cu tine. Ajută-mă să pășesc, ajută-mă să-mi termin zilele vieții mele cu dragoste și răbdare. Iar drept răsplată îți voi da un zâmbet și dragostea fără limite pe care am avut-o întotdeauna pentru tine.
Te iubesc, fiul meu!
Tatăl tău
