– Părinte, mulţi cred că li se fac vrăji. Se prind vrăjile?
– Dacă omul are pocăinţă şi se mărturiseşte, nu se prind. Dacă prind vrăjile, înseamnă că a dat pricină. Poate a nedreptăţit pe cineva, şi-a bătut joc de vreo fată etc. Atunci va trebui să se pocăiască, să ceară iertare, să se mărturisească, să pună în ordine şi să îndrepte ceea ce a făcut. Căci altfel, chiar dacă toţi preoţii îi vor citi exorcisme, nu dispar vrăjile. Şi nu numai vrăjile, ci chiar şi numai supărarea sufletului nedreptăţit este suficientă ca să-l chinuie.
Există doar două chipuri de nedreptate: materială şi morală. Nedreptate materială este atunci când cineva îl nedreptăţeşte pe altul în lucruri materiale. Iar nedreptate morală este atunci când, de pildă, cineva înşeală o tânără. Iar dacă e orfană, îşi îngreuiază sufletul său cu o greutate de cinci ori mai mare. În război ştii cum urmăreşte glonţul pe cei imorali? Acolo vezi limpede dreptatea dumnezeiască şi ocrotirea lui Dumnezeu. Războiul nu suferă necinstea. Pe omul imoral îl va găsi glonţul.
Odată mergeam cu două companii să înlocuim un batalion. Între timp am fost atacaţi şi ne-am aruncat în luptă. Îmi aduc aminte că unul din batalion săvârşise în ziua precedentă o faptă necinstită – violase o femeie gravidă, sărmana. Dar în acea luptă numai acela a murit! Înfricoşător! Toţi spuneau după aceea: „Dobitocul, bine a păţit!”. Mai ales cei ce fac viclenii, deşi încearcă să scape, în cele din urmă plătesc. Am observat că toţi cei ce cred cu tărie în Dumnezeu, în mod firesc trăiesc şi cinstit, creştineşte, iar trupul lor cel curat este apărat de gloanţe mai mult decât dacă ar purta Cinstitul Lemn (al Crucii).
Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
