Semnul Crucii este nouă
Scutul cel mântuitor,
Care depărtează răul
Și ne dă la toate spor.
Deci să facem cum se cade
Creștinescul nostru semn,
Căci vrăjmașii fug atuncea
Ca de preacinstitul lemn.
Iar acei ce bat în cobză
Și pe Cruce o îngână,
Au sămânța necredinței
Și pecete rea la mână!
N-au evlavie în suflet,
Nici rușine la obraz
Plecăciune nu pot face
Că-i ”boierul pe grumaz”!
Domnul cerurile pleacă
Pentru neamul omenesc,
Iar la El să-și plece capul-
Mulți creștini nu se silesc.
El întinde sus pe Cruce
Mâinile dumnezeiești,
Tu măcar a face ”semnul”
Omule, nu te silești.
El ne mântuie, creștine
Săvârșindu-Se pe lemn,
Iară tu socoți rușine
Ca să faci al Crucii semn!
