1 Corinteni 7
- Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. †
- Dar, din pricina desfrânării , fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. †
- Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează ; de asemenea şi femeia, bărbatului. †
- Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
- Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni. †
- Şi aceasta o spun ca pogorământ , nu ca poruncă.
- Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într’alt fel. †
- Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.
- Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă. †
- Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat †
- – dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia. †
- Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate are femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.
- Şi femeia, dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
- Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel copiii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei sunt sfinţi. †
- Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. †
- Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei mântui bărbatul? sau ce ştii tu, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia? †
- Atât numai: fiecare să-şi meargă drumul aşa cum i-a făcut parte Dumnezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în toate Bisericile. †
- A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii . A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie’mprejur. †
- Tăierea’mprejur nu este nimic, şi netăierea’mprejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. †
- Întru chemarea’n care-a fost chemat, într’aceea să rămână fiecare. †
- Ai fost chemat fiind rob?: N’avea grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă poţi ajunge liber .
- Căci robul chemat al Domnului e dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel chemat, fiind liber, este rob al lui Hristos. †
- Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu deveniţi robi ai oamenilor! †
- Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. †
- Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. †
- Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum , aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel: †
- Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.
- Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ. †
- Şi pe aceasta v’o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n’ar avea; †
- şi cei ce plâng, ca şi cum n’ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar fi stăpâni;
- şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece. †
- Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;
- dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii, †
- şi iată-l împărţit . Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
- Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ , ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.
- Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s’o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească.
- Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face.
- Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n’o mărită, mai bine face .
- Femeia este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă bărbatul ei va muri, liberă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. †
- Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.