2 Corinteni 11
- O, de mi-aţi răbda puţină nebunie ! Dar îmi şi răbdaţi.
- Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu , pentru că v’am logodit unui singur Bărbat: ca pe o fecioară neprihănită să vă înfăţişez lui Hristos . †
- Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să se abată de la curăţia şi nevinovăţia cea întru Hristos. †
- Că dacă veneticul vă propovăduieşte un alt Iisus decât Cel pe Care L-am propovăduit noi, sau dacă primiţi un alt duh decât Cel pe Care l-aţi primit, sau altă evanghelie decât Aceea pe care aţi primit-o , voi l-aţi îngădui foarte bine. †
- Dar eu socotesc că’ntru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte dintre apostoli. †
- Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în ştiinţă; dimpotrivă, întru totul am arătat-o între voi toţi. †
- Sau făcut-am oare un păcat că, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să vă înălţaţi, în dar v’am binevestit Evanghelia lui Dumnezeu? †
- Am prădat alte Biserici primind de la ele plată ca să vă slujesc pe voi. Şi’n vreme ce eram la voi şi’n lipsuri, nimănui nu i-am făcut supărare, †
- fiindcă lipsurile mele le-au împlinit cu prisosinţă fraţii veniţi din Macedonia. Şi’ntru toate m’am păzit să vă fiu povară, şi mă voi păzi. †
- Pe adevărul lui Hristos care este’n mine, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaiei! †
- De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu .
- Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi găsiţi aidoma nouă în ceea ce se laudă.
- Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care-şi iau chip de apostoli ai lui Hristos. †
- Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi Satana îşi ia chip de înger al luminii; †
- aşadar, nu-i mare lucru dacă şi slujitorii lui îşi iau chip de slujitori ai dreptăţii; al căror sfârşit va fi după faptele lor. †
- O spun din nou: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun; – iar de nu, luaţi-mă aşa, ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu puţin –. †
- Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru această stare de lăudăroşenie;
- de vreme ce mulţi se laudă după trup , mă voi lăuda şi eu. †
- Pentru că voi bucuros îi răbdaţi pe cei nebuni, voi, cei ce sunteţi înţelepţi!
- Căci răbdaţi dacă cineva vă robeşte, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuieşte, dacă vă priveşte cu semeţie, dacă vă loveşte peste faţă.
- O spun spre ruşinea noastră, ca şi cum noi am fi fost slabi… Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni şi eu!:
- Sunt ei Evrei?: şi eu sunt! sunt ei Israeliţi?: şi eu sunt! sunt ei sămânţa lui Avraam?: şi eu sunt!; †
- slujitori ai lui Hristos? – nebuneşte vorbesc –: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori. †
- De cinci ori am primit de la Iudei cele patruzeci de lovituri fără una ; †
- de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroşcat cu pietre ; de trei ori s’a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării; †
- în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii’n cetăţi, primejdii’n pustiu, primejdii pe mare, primejdii’ntre fraţii cei mincinoşi! †
- În osteneală şi’n trudă, deseori în privegheri, în foame şi’n sete, deseori în posturi, în frig şi’n golătate. †
- Lăsându-le deoparte pe cele din afară, ceea ce zilnic mă’mpresoară e grija pentru Bisericile toate. †
- Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se poticneşte şi eu să nu ard? †
- Dacă trebuie să mă laud, cu slăbiciunile mele mă voi lăuda. †
- Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. †
- În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, †
- dar printr’o fereastră’n zid m’au coborât într’un coş; şi-am scăpat din mâinile lui. †