2 Corinteni 4

18 versete·citire ~2 min

  1. Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiţi , nu pierdem din curaj, †
  2. ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşinii , nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuţi oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu. †
  3. Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier, †
  4. în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu. †
  5. Căci nu pe noi înşine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus. †
  6. Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoştinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa lui Hristos Iisus. †
  7. Comoara aceasta însă o avem în vase de lut , pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi nu de la noi. †
  8. Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi; †
  9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; †
  10. totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. †
  11. Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. †
  12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
  13. Dar având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, şi noi credem; pentru aceea şi grăim, †
  14. ştiind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus, şi’mpreună cu voi ne va aşeza alături de El . †
  15. Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulţindu-se , prin mai mulţi să facă prisos de mulţumită, spre slava lui Dumnezeu. †
  16. De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi. †
  17. Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă’n prisosinţă , veşnică plinătate de slavă, †
  18. nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice. †