2 Paralipomena 26
- Atunci tot poporul ţării l-a luat pe Ozia, care avea vârsta de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său. †
- El a rezidit Elatul şi l-a readus în Iuda, după ce regele adormise cu părinţii săi. †
- Ozia avea şaisprezece ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi doi de ani. Pe mama sa o chema Iecolia şi era din Ierusalim. †
- El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, aşa cum făcuse şi Amasia, tatăl său. †
- El L-a căutat pe Domnul în zilele lui Zaharia, care îl învăţa frica de Domnul; şi cât timp L-a căutat pe Domnul, Domnul l-a ajutat să-i meargă bine. †
- Şi a ieşit şi s’a războit împotriva Filistenilor şi a dărâmat zidurile Gatului şi zidurile Iabnei şi zidurile Aşdodului; şi a zidit cetăţi în ţinutul Aşdodului şi printre Filisteni. †
- Domnul l-a întărit împotriva Filistenilor şi împotriva Arabilor – care locuiesc în stâncării – şi împotriva Meuniţilor.
- Chiar şi Amoniţii îi dădeau daruri lui Ozia, încât i s’a dus vestea până în hotarele Egiptului, căci devenise foarte puternic.
- Şi în Ierusalim a zidit Ozia turnuri, la poarta din colţ şi la poarta din vale şi la colţurile zidurilor; şi le-a întărit. †
- Şi a zidit turnuri în pustie şi a săpat numeroase fântâni, că avea vite multe în ţara de jos şi în câmpie, precum şi lucrători de vie în munţi şi în Carmel, fiindcă era gospodar.
- A avut Ozia şi o oaste care mergea la război; cu rânduială ieşea la luptă şi cu rânduială se întorcea la numărătoare; socoteala ei o ţineau scriitorul Ieiel şi judecătorul Maasia, care se aflau sub conducerea lui Hanania, locţiitorul regelui.
- Numărul total al capilor de familie – al vitejilor războinici – era de două mii şase sute;
- sub conducerea lor era o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi care puteau merge la război să-l ajute pe rege împotriva duşmanilor.
- Şi pentru toată oastea a făcut Ozia scuturi, suliţe, coifuri şi platoşe, arcuri şi praştii pentru pietre.
- În Ierusalim a făcut maşini născocite de un om foarte isteţ, ca să fie aşezate pe turnuri şi pe colţuri şi să arunce lănci şi bolovani de piatră; de pregătirea lor s’a dus vestea până departe, căci el s’a ajutat cu ele de minune, până ce a devenit puternic.
- Şi dacă a devenit puternic, inima i s’a semeţit, spre pierzania lui: a păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierilor. †
- Dar în urma lui a intrat şi preotul Azaria şi, împreună cu acesta, preoţii Domnului, optzeci de oameni vânjoşi,
- care i s’au împotrivit regelui Ozia şi i-au zis: „Nu ţie ţi se cuvine să-I arzi tămâie Domnului, o, Ozia, ci preoţilor, fiii lui Aaron, cei anume sfinţiţi să tămâieze. Ieşi din locaşul cel sfânt, căci te-ai îndepărtat de Domnul; lucrul acesta nu-ţi va fi spre cinste din partea Domnului Dumnezeu”. †
- Atunci Ozia s’a aprins de mânie, în timp ce în mână avea cădelniţa cu care să tămâieze în templu; şi’n clipa când el s’a mâniat pe preoţi, pe fruntea lui s’a ivit lepra, în faţa preoţilor din templul Domnului, lângă altarul tămâierii.
- Iar Azaria, marele preot, s’a întors spre el, precum şi preoţii: şi, iată, el era lepros pe frunte; şi l-au scos repede de acolo, căci şi el se grăbea să iasă, de vreme ce Domnul îl mustrase.
- Regele Ozia a fost lepros până’n ziua morţii sale; ca lepros, el locuia într’o casă osebită, el, care fusese scos din casa Domnului. Iar Iotam, fiul său, cârmuia regatul, judecând poporul ţării. †
- Celelalte fapte ale lui Ozia, atât cele dintâi cât şi cele din urmă, sunt scrise de profetul Isaia. †
- Şi a adormit Ozia împreună cu părinţii săi; şi l-au îngropat laolaltă cu părinţii săi în câmpul cu mormintele regilor, fiindcă au zis: „E lepros”. Iar în locul lui a devenit rege Iotam, fiul său. †